Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 23 noiembrie 2017

Se întâmplă şi la case mari: falsuri amestecate cu originale

Pe 1 septembrie a.c. s-a desfăşurat licitaţia cu numărul 5 a casei germane Auction Galleries Hamburg (fosta Schwanke). Nu că ar fi pentru prima dată când la licitaţiile acestei case apar falsuri ale clasicelor româneşti (am verificat mai devreme cam ce piese a oferit în ultimii zece ani).

Probabil că prezenţa falsurilor în oferta casei germane este legată de câteva elemente (întâlnite din păcate şi la alţi negustori):

- odată cu trecerea timpului se pare că se pierde pe drum mândria profesională şi respectul faţă de potenţialii clienţi;
- specialiştii recunoscuţi pentru mărcile clasice româneşti devin din ce în ce mai puţini;
- se renunţă uşor la verificarea pieselor la care se înregistrează falsuri.

Am să vă dau câteva exemple.

Lotul 1115 a fost compus din trei unicate din a doua emisiune, un 40 parale şi două 90 de parale. Lotul a avut un preţ de strigare de 400 euro, fiind adjudecat pentru 460 euro. Dacă a meritat puteţi vedea examinând cele trei piese (click pentru mărire):


Următorul lot, 1116, a fost compus din patru unicate de 40 parale din a doua emisiune, fiind oferit la un preţ de strigare de 250 de euro, fiind adjudecat cu 270 euro. Din nefericire pentru cumpărător, doar un singur exemplar a fost original, în opinia mea. Cele trei falsuri sunt acestea (click pentru mărire):


Le puteţi compara cu cel de-al patrulea exemplar:


Printre loturile de clasice româneşti au mai fost falsuri, dar imaginile postate au avut o calitate mult prea scăzută pentru a putea fi analizate de cei mai puşin experimentaţi. Mi-a atras totuşi atenţia un lot (nr. 4804) sub care a fost oferită o colecţie românească întinsă pe perioada 1858-1975. Toată colecţia a avut un preţ de strigare de 2.800 euro, dar probabil falsurile din perioada clasică au îndepărtat amatorii experimentaţi. Ea s-a vândut totuşi după încheierea licitaţiei cu numai 2.000 euro.
Piesa care mi-a atras atenţia a fost un bloc obliterat de patru mărci de 50 bani "barbă" impresiune defectuoasă. Un asemenea bloc nu figurează în evidenţele pieselor clasice deosebite după cunoştinţa mea (decât în stare neuzată). Dar dacă s-ar descoperi un bloc original, el ar fi o piesă care ar fi evaluată lejer peste 10.000 de euro.

Acesta a fost blocul oferit de casa germană în colecţia menţionată mai sus (click pentru mărire):


Aşa arată un bloc original (vândut în cadrul unei licitaţii mai vechi a casei elveţiene Corinphila, click pentru mărire):


Puteţi compara singuri desenul părului efigiei, la original fiind caracteristică o chelie accentuată în zona occipitală a capului efigiei. De altfel aspectul impresiunii primului bloc indică execuţia imprimării cu ajutorul tiparului înalt, nu prin litografie.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Din licitaţii: Walter Fuerst, august 2017

Mi-a rămas o felie destul de consistentă de piese de interes salvate din licitaţii care au nevoie de ataşat realizările. Am remarcat că n-am mai completat nimic de prin august, dar noroc că mi-am salvat şi rezultatele. Acum am început să verific preţurile lot cu lot (la cele vândute desigur, pentru că există destule loturi care n-au avut amatori).

La licitaţia online cu numărul 5 al casei Walter Fuerst (31 august a.c.) nu au fost ăiese româneşti nemaipomenite. Din 11 loturi oferite s-a vândut unul singur.


Aceasta a fost singura piesă vândută, o pereche nedantelată de probe de planşă la Spic de grâu: oferită şi vândută cu 50 franci elveţieni.


Aceasta este singura piesă care mi s-a părut mai interesantă (oferită tot pentru 50 de franci elveţieni, dar rămasă nevândută): un mic fragment cu un unicat de 10 bani "barbă" din 1872, care a fost tăiat pe lângă dantelura puternic deplasată pentru a se păstra intactă imaginea mărcii. Din păcate ştampila nu este vizibilă şi poate aceasta a fost cauza pentru care piesa nu a avut amatori. Varietăţi identice se cunosc însă inclusiv pe scrisori întregi.

joi, 2 noiembrie 2017

Defect de clişeu pentru care nu am nicio explicaţie

De mult timp mă preocupă câteva subiecte legate de modul de confecţionare a planşelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor poştale româneşti postclasice. De aceea consider foarte importante justificările aduse în spijinul modului de apariţie a defectelor de clişeu. În opinia mea, cea mai dificilă problemă în acest sens o constituie departajarea tipurilor de clişeu de potenţialele erori care se pot întâlni la aceleaşi clişee. Principiul l-am mai pomenit în articolele de pe blog şi are în vedere momentul apariţiei defectului de clişeu: pe timpul multiplicării/confecţionării formei de tipar (în acest caz vorbim de tipuri), respectiv după de forma de tipar a fost confecţionată şi introdusă în serviciu (iar aici vorbim de erori).

La un unicat obliterat al mărcii de 15 bani Paris am identificat un defect de clişeu pentru care nu am (deocamdată) o explicaţie şi voi continua să mă gândesc la modul de apariţie (în spiritul celor enumerate mai sus).

Aceasta este marca:


Şi acesta este detaliul cu defectul de clişeu:


Este vorba de linia albă, verticală, din stânga meandrului.

Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.