Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 10 octombrie 2017

Despre metodica studiului (32)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31.

O metodă rapidă pentru studiul comparat

Una dintre problemele care m-a preocupat în ultima perioadă a fost identificarea unei metode de a verifica mai facil o cantitate mare de mărci, faţă de metoda clasică de vizionare bucată cu bucată a mărcilor utilizând tradiţionala lupă.

După mulţi ani petrecuţi în faţa calculatorului (vreo 25-26 la număr şi mulţi dintre aceştia în faţa vechilor monitoare cu tub catodic şi refresh puturos) ochii mei sunt destul de obosiţi, iar dioptriile mi-au crescut precum Făt Frumos. Din această cauză am început să folosesc cu încredere un scanner tip flatbed. Scanez mărcile la o rezoluţie suficient de mare pentru a putea distinge detaliile desenului acestora (de regulă la 600 sau 1.200 dpi), apoi deschid fişierele rezultate într-un procesor de imagine specializat.

Toate bune şi frumoase, dar atunci când ai mai multe exemplare de acelaşi fel, deschiderea pe rând a fiecărei imagini devine obositoare şi această acţiune repetitivă îşi poate distrage atenţia de la scopul principal pe care îl urmăreşti: studiul propriu-zis.

Şi pentru că nevoia te învaţă, am găsit următoarea soluţie (o explic tuturor potenţialilor colecţionari interesaţi pe paşi):

1. Se scanează mărcile cu pricina şi imaginea fiecăreia se salvează ca fişier separat (cel mai bine este ca formatul de fişier ales să fie TIFF sau JPEG).
2. Se prelucrează fiecare imagine în condiţii cât mai bune posibil.
3. Imaginile astfel salvate se combină într-un fişier de tip PDF, fără a utiliza nicio compresie pentru imagini (astfel nu li se afectează în niciun fel calitatea).
4. Se salvează fişierul PDF pentru utilizare ulterioară.

OK, la ce mă poate ajuta acest fişier PDF? Simplu. El se poate deschide într-un reader pentru PDF şi se ajustează zoom-ul pentru a se încadra în fereastra reader-ului o singură pagină. De aici lucrurile devin mai simple: se deschide prima pagină, se focalizează regiunea/zona desenului mărcii care se doreşte a fi comparată, apoi se derulează paginile PDF-ului cu viteza considerată potrivită, ţinând în zona focalizată zona aleasă a desenului.

Parcurgându-se aceşti paşi pentru fiecare element al desenului, cu ajutorul derulării paginilor se pot identifica cele mai mici variaţii, precum şi erorile nedetectate anterior.

Am încercat deja eu însumi această metodă şi dintr-o dată am avut rezultate la care nici nu m-aş fi aşteptat. Tocmai de aceea am dorit să împărtăşesc tuturor experienţa mea.

Nu am făcut nicio recomandare pentru vreun program, cei interesaţi pot găsi o mulţime de programe dedicate pe portalurile de freeware. Cei care deţin programe profesionale nici nu cred că au nevoie de recomandări.

© 2011-2017 Max Peter. Preluarea acestui material nu se poate face decât după încheierea unui acord prealabil în formă scrisă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu