Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 19 octombrie 2017

Întrecere pentru falsuri şi rupturi

Frunzărind rezultatele unor licitaţii online am descoperit lotul de clasice româneşti de pe pagina de album de mai jos (click pentru mărire):


Din cele 11 piese, originale sunt numai 3, restul sunt falsuri grosolane pentru orice ochi obişnuit cu perioada aceasta. Povestea lotului cu pricina este una clasică: vânzătorul bănuieşte că "rarităţile" nu au de fapt nicio valoare, oferindu-le pentru un preţ de strigare nesemnificativ. De aici iniţiativa este preluată de nepricepuţi cărora le frige buza după chilipiruri. Astfel se ajunge la un rezultat la care mă aşteptam mai puţin (click pentru mărire):


Care a fost "filozofia" licitaţiei ne poate "spune" evoluţia bidurilor (click pentru mărire):


N-am putut să mă abţin să nu mă uit cam pe unde a mai înaintat oferte câştigătorul (click pentru mărire):


Cam acesta este comportamentul multor cumpărători care vizitează Ebay-ul: fac parte din categoria "investitorilor" chilipirgii, care se aruncă la toate domeniile, nepricepându-se (mai mult ca sigur) la niciun domeniu la nivel de specializare. Până la urmă banii sunt ai lui şi face ce vrea cu ei, dar rezultatul unei licitaţii de acest fel este văzut şi de alţi "specialişti" care ajung să creadă că astfel de gunoaie ar putea avea vreo valoare. Îl imită pe "investitor", iar ceea ce fac ei este văzut şi de alţi "specialişti" şi uite-aşa ne învârtim după propria coadă, în speranţa că dăm peste vreun covrig.

Vorba unui banc de pe net:
— Aveţi covrigi de-un leu?
— Avem!
— Şi cât costă?...

luni, 16 octombrie 2017

Preţuri interesante pentru loturi de coliţe şi blocuri vechi româneşti

În urmă cu câteva zile un negustor din Germania a vândut prin intermediul portalului de licitaţii eBay câteva loturi de coliţe şi blocuri vechi româneşti. După natura şi componenţa loturilor, acestea par să fi provenit dintr-un stoc de negustor.

Primul lot a fost compus din coli mici şi blocuri din perioada domniei MS regelui Mihai, realizând un preţ final de 510 euro pentru o cotă Michel cumulată de 2.250 euro (click pe imagini pentru mărire).


Al doilea lot a fost compus din coliţe emise în perioada domniri regelui Carol al II-a, realizând un preţ final de 338 euro (pentru o cotă Michel cumulată de peste 4.000 euro). Click pe imagini pentru mărire.


Al treilea lot a conţinut 10 exemplare din coliţa Majadahonda, realizând un preţ final de 171 euro.


Şi ultimul lot - 16 exemplare din prima coliţă românească, Efiro 1932 - a realizat un preţ final de 134,90 euro. Una dintre coliţe prezintă eroarea cunoscută (căutaţi-o şi spuneţi-mi şi mie care dintre ele este împricinata - click pe imagini pentru mărire).


Cum vi se par aceste loturi şi preţurile realizate?

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Curiozităţi la circulaţia unor mandate

Cele două piese prezentate mai jos au fost vândute în urmă cu câteva luni pe două portaluri de licitaţie. Fiecare dintre ele are câte o particularitate care atrage amatorii de piese de istorie poştală.

Primul mandat (click pe imagine pentru mărire) a fost expediat în septembrie 1916 de la oficiul poştal Balaci către sergentul Prioteasa Marin din Regimentul 2 Artilerie. Se pare că destinatarul nu a fost găsit, deoarece pe marca fixă a mandatului s-a adnotat manual, cu cerneală, cuvântul "Retur". În plus de aceasta, mandatul cuprinde în partea stângă şi cuponul care, la achitare, se detaşează de formular. Formularele întregi (cu tot cu cupon), dar circulate totodată prin poştă ilustrează o situaţie neuzuală.

Al doilea mandat (click pe imagini pentru mărire) a fost expediat în octombrie 1916 de la comandamentul Diviziei a 14-a către comuna Calvini, jud. Buzău. O situaţie mai puţin uzuală este utilizarea sigiliului cu stemă al marii unităţi ca ştampilă obliterantă pe mărcile constituind francatura suplimentară aplicată pe formularul de mandat (suma expediată a fost de 1.000 lei, o sumă destul de mare pentru perioada respectivă.
Sigiliul marii unităţi nu are dată, dar sosirea apicată pe verso (la biroul autorizat Cislău) datează circulaţia.

vineri, 13 octombrie 2017

Emisiunea Paris: fundalul medalionului "vărgat"

La unele dintre emisiunile clasice greceşti de tip Hermes (cap mare) asemenea varietăţi sunt catalogate de mulţi ani. Prin analogie am urmărit la mai multe valori ale uzualelor româneşti imprimate la Paris dacă se întâlneşte ceva asemănător. Şi am început să găsesc.


Primul medalion aparţine unei mărci de 1½ bani, având un aspect vărgat vertical. Cel de-al doilea medalion aparţine unei mărci de 3 bani, aspectul său fiind vărgat orizontal.

Din punct de vedere tegnic, asemenea particularităţi pot apărea pe timpul procesului de imprimare. Nu ştiu care este cauza propriu-zisă, dar mergând pe logica tiparului înalt, ele nu pot lua naştere decât ori pe timpul cerneluirii formei de tipar, ori pe timpul imprimării în cazul în care pe patul de imprimare se găseşte un suport (coală de hârtie/carton?) care prezintă o suprafaţă specifică, în relief.

Particularităţile nu apar decât în zoba suprafeţelor acoperite cu culoare plină, nefiind observabile pe restul suprafeţelor imprimate.

Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.

marți, 10 octombrie 2017

Despre metodica studiului (32)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31.

O metodă rapidă pentru studiul comparat

Una dintre problemele care m-a preocupat în ultima perioadă a fost identificarea unei metode de a verifica mai facil o cantitate mare de mărci, faţă de metoda clasică de vizionare bucată cu bucată a mărcilor utilizând tradiţionala lupă.

După mulţi ani petrecuţi în faţa calculatorului (vreo 25-26 la număr şi mulţi dintre aceştia în faţa vechilor monitoare cu tub catodic şi refresh puturos) ochii mei sunt destul de obosiţi, iar dioptriile mi-au crescut precum Făt Frumos. Din această cauză am început să folosesc cu încredere un scanner tip flatbed. Scanez mărcile la o rezoluţie suficient de mare pentru a putea distinge detaliile desenului acestora (de regulă la 600 sau 1.200 dpi), apoi deschid fişierele rezultate într-un procesor de imagine specializat.

Toate bune şi frumoase, dar atunci când ai mai multe exemplare de acelaşi fel, deschiderea pe rând a fiecărei imagini devine obositoare şi această acţiune repetitivă îşi poate distrage atenţia de la scopul principal pe care îl urmăreşti: studiul propriu-zis.

Şi pentru că nevoia te învaţă, am găsit următoarea soluţie (o explic tuturor potenţialilor colecţionari interesaţi pe paşi):

1. Se scanează mărcile cu pricina şi imaginea fiecăreia se salvează ca fişier separat (cel mai bine este ca formatul de fişier ales să fie TIFF sau JPEG).
2. Se prelucrează fiecare imagine în condiţii cât mai bune posibil.
3. Imaginile astfel salvate se combină într-un fişier de tip PDF, fără a utiliza nicio compresie pentru imagini (astfel nu li se afectează în niciun fel calitatea).
4. Se salvează fişierul PDF pentru utilizare ulterioară.

OK, la ce mă poate ajuta acest fişier PDF? Simplu. El se poate deschide într-un reader pentru PDF şi se ajustează zoom-ul pentru a se încadra în fereastra reader-ului o singură pagină. De aici lucrurile devin mai simple: se deschide prima pagină, se focalizează regiunea/zona desenului mărcii care se doreşte a fi comparată, apoi se derulează paginile PDF-ului cu viteza considerată potrivită, ţinând în zona focalizată zona aleasă a desenului.

Parcurgându-se aceşti paşi pentru fiecare element al desenului, cu ajutorul derulării paginilor se pot identifica cele mai mici variaţii, precum şi erorile nedetectate anterior.

Am încercat deja eu însumi această metodă şi dintr-o dată am avut rezultate la care nici nu m-aş fi aşteptat. Tocmai de aceea am dorit să împărtăşesc tuturor experienţa mea.

Nu am făcut nicio recomandare pentru vreun program, cei interesaţi pot găsi o mulţime de programe dedicate pe portalurile de freeware. Cei care deţin programe profesionale nici nu cred că au nevoie de recomandări.

© 2011-2017 Max Peter. Preluarea acestui material nu se poate face decât după încheierea unui acord prealabil în formă scrisă.

sâmbătă, 7 octombrie 2017

O eroare frumoasă

Astăzi, mai devreme m-am hotărât să-mi fac de treabă cu nişte mărci posclasice, că tot nu mă lasă ploaia de afară să ies la plimbare. Tot sucindu-le ţi înşirându-se întrun clasor am văzut eroarea  de mai jos.


Pe creştetul efigiei se află o pată de culoare de formă ovală destul de mare. Asemenea pete de culoare reprezintă ceva mai puţin obişnuit la mărcile emisiunii imprimate în Franţa. După ştiinţa mea, această eroare nu a mai fost semnalată.

vineri, 6 octombrie 2017

Am găsit o ştampilă pe care n-am observat-o până acum

Aranjând în continuare în clasoare mărci păstrate până acum în plicuri am găsit o ştampilă pe care n-am remarcat-o până acum. M-am gândit să mă şi "joc" puţin în QuarkXPress (ultimul update al versiunii 2017 lansat chiar astăzi) ca să văd cum se poate desena "electronic" o ştampilă prin copiere de pe mărci.

Ştampila nu-mi spune nimic, nu ţin minte să o mai fi întâlnit (încă nu am sortat ştampilele din această perioadă): "BUCUREŞTI - INTREPOZITE". Cred că ştampila aparţine oficiului sucursal BUCUREŞTI ANTREPOZITE, deschis (conf. C. Marineascu) pe 3/16 mai 1907.

Trecând la "joacă", am făcut o suprapunere a celor două mărci pentru a realiza o imagine cât se poate de completă a ştampilei.

Am importat imaginea în QuarkXPress şi am ajustat puţin culoarea neagră din imagine pentru a o face mai bine vizibilă (da, începând cu versiunea 2017, QuarkXPress este capabil să prelucreze imagini şi să aplice filtre în mod direct).

Am început apoi să "copiez" detaliile ştampilei. Nu m-am străduit să realizez copia perfectă, deoarece este extrem de dificil să identifici un font care să corespundă desenului literelor, kerningului  şi proporţiilor lăţime/înălţime (cu toate că programul este capabil să modifice oricare ori toate aceste caracteristici).

Acesta este rezultatul (mai mult sau mai puţin aproximativ) obţinut pe "calea cea mai scurtă" (folosind un font). Problema se poate rezolva şi pe calea mai complicată, utilizând uneltele de desen vectorial de care dispune programul. Este mai complicat, deoarece sunt necesare abilităţi de manipulare a curbelor Bézier.

joi, 5 octombrie 2017

Lucian Romaşcanu: "În 26 de luni vom fi în măsură să dăm României un Cod al patrimoniului"

Astăzi, Lucian Romaşcanu, ministrul Culturii şi identităţii naţionale a susţinut o conferinţă de presă în care a prezentat realizările înregistrate în primele 100 de zile de la numirea în funcţie.

O înregistrare a conferinţei de presă a fost pusă la dispoziţia publicului de către Televiziunea română.


Referirea la Codul patrimoniului a fost făcută începând cu minutul 9:30:

"Codul patrimoniului: am depus pentru finanţare pe Programul Operaţional Competitivitate Administrativă documentaţia pentru a fi finanţaţi pentru elaborarea acestui cod. Nu ştiu dacă am primit încă..., n-am primit încă răspunsul, dar dacă vom obţine aceşti bani - care sunt circa 3 milioane de euro - în 26 de luni vom fi în măsură să dăm României un Cod al patrimoniului, aşa cum ne dorim şi în linie cu cerinţele secolului în care trăim".

Nu comentez în niciun fel dorinţa de a avea o legislaţie modernă (de fapt toţi ne dorim acest lucru). O problemă este cea a costurilor elaborării Codului. Cele 3 milioane de euro ar echivala cu un salariu lunar de 5.000 de euro pentru 50 de persoane pe timp de un an (ori cu un salariu lunar de 2.000 de euro pentru 125 de persoane, tot pe timp de un an). O altă problemă este modul în care se va înţelege să se elimine din viitoarea legislaţie aberaţiile existente în prezent, a prevederilor cu un caracter vădit anticonstituţional, precum şi a lipsei totale de răspundere a angajaţilor din instituţiile de cultură pentru absenţa cvasitotală a infrastructurii pe orizontală şi pe verticală pentru anumite categorii de bunuri considerate a intra sub incidenţa patrimoniului cultural (cum este zona timbrelor şi a filateliei). Nu de alta, dar potrivit mai multor surse, în România anumite instituţii ar fi dat startul campionatului naţional de pus batista pe ţambal.

miercuri, 4 octombrie 2017

După ce am văzut şi alte făcături ordinare, m-am convins că seriozitatea vânzătorului lipseşte cu desăvârşire

După ce am publicat alaltăieri articolul despre aşa-zisul supratipar «Governo Provvisorio», puţin mai devreme am dat şi peste alte producţii al căror autor cred că este chiar vânzătorul cu apucături de bişniţar.

Acesta este lotul cu care individul vrea să "cucerească" inima amatorilor. Click pentru mărire.


Nu am putut să rezist să accesez contul afaceristului cu contul înregistrat în SUA pentru a vedea cam ce mai are în ofertă. Am mai dat şi peste alte făcături, dintre care două sunt în continuare româneşti:

Click pentru mărire:

Vă rog să reţineţi că aici nu este vorba despre bani, ce despre introducerea pe piaţă a unor pseudo-supratipare care pot suci mintea neiniţiaţilor. Ce puteţi face este să vă treceţi în lista neagră ID-ul pgrimey înregistrat în SUA.