Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 28 noiembrie 2017

Feriţi-vă de falsuri! Plecând de la un simplu nume, am dat peste o întreagă poveste a unor falsificatori lipsiţi de scrupule

La o licitaţie dintr-o ţară central europeană desfăşurată luna trecută, în descrierea unei piese era cuprinsă remarca următoare: "...very rare block, ex. Rieger, important classic rarity". Din nefericire însă pentru casa de licitaţie, ochiul colecţionarului avizat nu poate fi păcălit. Click pe imagine pentru mărire.


Blocul de şase mărci de câte 30 parale 1864 provine chiar din mijlocul colii de 40 de exemplare, cuprinzând perechea centrală întoarsă (tête-bêche). Mărcile sunt originale, iar ştampila nu contează, deoarece "grătarul simplu" a fost introdus în serviciu DUPĂ retragerea din circulaţie a mărcilor Principatele unite. Aşadar combinaţia Principate (orice valoare) plus grătar indică o contrafacere.

Pentru că citesc literatură filatelică de mai multe zeci de ani m-a intrigat numele Rieger, ştiind că a existat în SUA o firmă filatelică cu acest nume, deci descrierea recentă a blocului făcută de casa de licitaţie (ex. Rieger) era oarecum improprie, numele fiind asociat unei firme de comerţ filatelic şi nu unui colecţionar. Încercând să aflu mai multe, am dat peste o serie de articole publicată de ziarul Chicago Tribune între anii 1985 şi 1987.


Care a fost întreaga poveste? Pe scurt, în iulie 1985 FBI l-a arestat pe Barry Rieger, patronul casei de licitaţii cu acelaşi nume, învinuit de fraudă şi înşelăciune cu certificate de autenticitate eliberate de Philatelic Foundation. Acţiunea a reprezentat finalul cercetărilor demarate de autorităţile federale în 1983, când unul dintre angajaţii Philatelic Foundation pe nume Kaplan a început să modifice ori să falsifice certificate de autenticitate. Cercetările au inclus verificarea a circa 40.000 de certificate eliberate de asociaţie, descoperindu-se că peste 240 fuseseră modificate de Kaplan. Mărcile pentru care s-au falsificat certificatele au fost ulterior comercializate prin casa de licitaţii deţinută de Rieger şi prin firma altui negustor, Edward Wurderman.

Cunoscătorii probabil ştiu că în SUA a fost şi este la modă certificarea calităţii mărcilor pe baza unor grade/punctaje calculate în funcţie de caracteristicile piselor. Ei bine, Kaplan a modificat certificatele în sensul măririi punctajelor pentru mărcile descrise, mărindu-le artificial valoarea însumată de investigatori de la 75.00 la 475.000 dolari.

Cercetările au dus în final şi la alte arestări, pe lângă Rieger şi Kaplan fiind reţinuţi şi negustorul Wurderman, precum şi John Peters, preşedintele American Stamp Dealers Association (care a fost nevoit să-şi dea demisia). Ulterior, Rieger a fost acuzat şi de fraudă financiară din cauza unor împrumuturi bancare.

La începutul anului 1987, Rieger a fost condamnat la 6 luni de muncă silnică, pentru a achita paguba pe care a pricinuit-o, calculată la 506.000 dolari în răspunderea sa, plus alţi 82.000 dolari de achitat împreună cu Kaplan.

Pentru vorbitorii de limbă engleză, articolele publicare de Chicago Tribune se pot găsi la următoarele linkuri:
- Authenticating Scam Unglues Firm
- Philatelists Take A Rare Licking In Phony Stamps
- Chicagoan Charged In Rare-stamp Scam
- $588,000 Restitution Ordered In Stamp Fraud

Lectură plăcută.

Cap de bour la preţ accesibil

La licitaţia 218-219 organizată de către suedezii de la Postiljonen în septembrie a.c. a fost oferit un unicat de 54 parale Cap de bour din prima emisiune moldovenească. Marca are un aspect atractiv, totuşi nu a atras prea mulţi amatori (probabil din cauza unor defecte minore, potrivit descrierii făcute de organizatori).


Marca are margini mari pe trei laturi, cadrul circular este neatins, păstrează încă un mic fragment din scrisoarea originală şi poartă o amprentă completă, aplicată în poziţie verticală cu tuş albastru al ştampilei biroului telegrafo-poştal din Galaţi.
Marca a fost însiţită de două certificate (click pe imagini pentru mărire):


Capul de bour a fost oferit la un preţ de strigare de (numai) 500 euro, fiind adjudecat cu (numai) 1.300 euro.

luni, 27 noiembrie 2017

Ştampile româneşti pe mărci străine

Acest subiect este de interes atât pentru amatorii de ştampilografie, cât şi pentru cei interesaţi de istorie poştală. În marea majoritate a cazurilor, ştampilele româneşti pot ajunge să fie aplicate pe mărci străine atunci când corespondenţele expediate din străinătate pentru România poartă mărci din ţara de expediţie care au scăpat de anularea oficiului poştal de origine.


O astfel de situaţie probabil că a avut loc şi cu această marcă grecească. Ea face parte din seria tirajelor succesive realizate la Atena între anii 1862 şi 1867. Marca a făcut probabil dintr-o francatură colorată sau multiplă (nominalul de 2 lepta era mult prea mic pentru a acoperi un tarif extern), iar ştampila românească (IASSI dublu cerc cu agrafă bogată) se potriveşte perioadei de punere în circulaţie a mărcii Hermes cap mare.

Marca a fost vândută la o licitaţie a casei greceşti Karamitsos în luna septembrie a.c.

joi, 23 noiembrie 2017

Se întâmplă şi la case mari: falsuri amestecate cu originale

Pe 1 septembrie a.c. s-a desfăşurat licitaţia cu numărul 5 a casei germane Auction Galleries Hamburg (fosta Schwanke). Nu că ar fi pentru prima dată când la licitaţiile acestei case apar falsuri ale clasicelor româneşti (am verificat mai devreme cam ce piese a oferit în ultimii zece ani).

Probabil că prezenţa falsurilor în oferta casei germane este legată de câteva elemente (întâlnite din păcate şi la alţi negustori):

- odată cu trecerea timpului se pare că se pierde pe drum mândria profesională şi respectul faţă de potenţialii clienţi;
- specialiştii recunoscuţi pentru mărcile clasice româneşti devin din ce în ce mai puţini;
- se renunţă uşor la verificarea pieselor la care se înregistrează falsuri.

Am să vă dau câteva exemple.

Lotul 1115 a fost compus din trei unicate din a doua emisiune, un 40 parale şi două 90 de parale. Lotul a avut un preţ de strigare de 400 euro, fiind adjudecat pentru 460 euro. Dacă a meritat puteţi vedea examinând cele trei piese (click pentru mărire):


Următorul lot, 1116, a fost compus din patru unicate de 40 parale din a doua emisiune, fiind oferit la un preţ de strigare de 250 de euro, fiind adjudecat cu 270 euro. Din nefericire pentru cumpărător, doar un singur exemplar a fost original, în opinia mea. Cele trei falsuri sunt acestea (click pentru mărire):


Le puteţi compara cu cel de-al patrulea exemplar:


Printre loturile de clasice româneşti au mai fost falsuri, dar imaginile postate au avut o calitate mult prea scăzută pentru a putea fi analizate de cei mai puşin experimentaţi. Mi-a atras totuşi atenţia un lot (nr. 4804) sub care a fost oferită o colecţie românească întinsă pe perioada 1858-1975. Toată colecţia a avut un preţ de strigare de 2.800 euro, dar probabil falsurile din perioada clasică au îndepărtat amatorii experimentaţi. Ea s-a vândut totuşi după încheierea licitaţiei cu numai 2.000 euro.
Piesa care mi-a atras atenţia a fost un bloc obliterat de patru mărci de 50 bani "barbă" impresiune defectuoasă. Un asemenea bloc nu figurează în evidenţele pieselor clasice deosebite după cunoştinţa mea (decât în stare neuzată). Dar dacă s-ar descoperi un bloc original, el ar fi o piesă care ar fi evaluată lejer peste 10.000 de euro.

Acesta a fost blocul oferit de casa germană în colecţia menţionată mai sus (click pentru mărire):


Aşa arată un bloc original (vândut în cadrul unei licitaţii mai vechi a casei elveţiene Corinphila, click pentru mărire):


Puteţi compara singuri desenul părului efigiei, la original fiind caracteristică o chelie accentuată în zona occipitală a capului efigiei. De altfel aspectul impresiunii primului bloc indică execuţia imprimării cu ajutorul tiparului înalt, nu prin litografie.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Din licitaţii: Walter Fuerst, august 2017

Mi-a rămas o felie destul de consistentă de piese de interes salvate din licitaţii care au nevoie de ataşat realizările. Am remarcat că n-am mai completat nimic de prin august, dar noroc că mi-am salvat şi rezultatele. Acum am început să verific preţurile lot cu lot (la cele vândute desigur, pentru că există destule loturi care n-au avut amatori).

La licitaţia online cu numărul 5 al casei Walter Fuerst (31 august a.c.) nu au fost ăiese româneşti nemaipomenite. Din 11 loturi oferite s-a vândut unul singur.


Aceasta a fost singura piesă vândută, o pereche nedantelată de probe de planşă la Spic de grâu: oferită şi vândută cu 50 franci elveţieni.


Aceasta este singura piesă care mi s-a părut mai interesantă (oferită tot pentru 50 de franci elveţieni, dar rămasă nevândută): un mic fragment cu un unicat de 10 bani "barbă" din 1872, care a fost tăiat pe lângă dantelura puternic deplasată pentru a se păstra intactă imaginea mărcii. Din păcate ştampila nu este vizibilă şi poate aceasta a fost cauza pentru care piesa nu a avut amatori. Varietăţi identice se cunosc însă inclusiv pe scrisori întregi.

joi, 2 noiembrie 2017

Defect de clişeu pentru care nu am nicio explicaţie

De mult timp mă preocupă câteva subiecte legate de modul de confecţionare a planşelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor poştale româneşti postclasice. De aceea consider foarte importante justificările aduse în spijinul modului de apariţie a defectelor de clişeu. În opinia mea, cea mai dificilă problemă în acest sens o constituie departajarea tipurilor de clişeu de potenţialele erori care se pot întâlni la aceleaşi clişee. Principiul l-am mai pomenit în articolele de pe blog şi are în vedere momentul apariţiei defectului de clişeu: pe timpul multiplicării/confecţionării formei de tipar (în acest caz vorbim de tipuri), respectiv după de forma de tipar a fost confecţionată şi introdusă în serviciu (iar aici vorbim de erori).

La un unicat obliterat al mărcii de 15 bani Paris am identificat un defect de clişeu pentru care nu am (deocamdată) o explicaţie şi voi continua să mă gândesc la modul de apariţie (în spiritul celor enumerate mai sus).

Aceasta este marca:


Şi acesta este detaliul cu defectul de clişeu:


Este vorba de linia albă, verticală, din stânga meandrului.

Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.

luni, 30 octombrie 2017

10 bani "Paris": un clişeu atipic

Ajungând la zi cu răsfoitul licitaţiilor "mari", am luat o pauză de navigat pe internet şi am reluat la verificat postclasicele de prin clasoare. Şi aşa am dat peste un unicat ştampilat de 10 bani "Paris" care pare că nu respectă regulile, microsemnele specifice valorii lipsind ori fiind aproape complet estompate. Click pe imagine pentru mărire.


Ce îi lipseşte desenului mărcii?
- prima literă A din ROMANIA are ambele picioare de lungime egală;
- meandrul din dreapta sus este aproape curat, având doar câteva puncte răzleţe de culoare;
- pe cercul alb al medalionului lipsesc liniile subţiri de culoare; există doar un singur punct mic de culoare aproximativ la ora 1:30;
- cadrul exterior vertical stâng al desenului este intact în jumătatea inferioară;
- nu există nicio linie de culoare în cadrul alb intermediar din colţul drept inferior.

Încă nu mă pot pronunţa care este situaţia acestui clişeu. Mai am multe mărci de 10 bani de verificat şi voi vedea la final unde îl voi încadra.

marți, 24 octombrie 2017

Despre preţuri. O atenţionare pentru cititori

Periodic îmi verific statisticile blogului, mai precis caut să văd care sunt cele mai accesate articole (aşa îmi dau seama şi cam ce termeni introduc internauţii în motoarele de căutare). Cititorii se împart în două categorii, din acest punct de vedere: cei care accesează articolele blogului în mod regulat şi cei care ajung pe blog ori din întâmplare, ori pentru că au introdus ceva anume într-un motor de căutare.

Cred că aproape o treime dintre vizitele pe blog sunt rezultatul căutărilor referitoare la preţuri. Sunt convins că cea mai mare parte a internauţilor care caută detalii referitoare la preţurile mărcilor poştale pleacă de pe blog nemulţumiţi pentru că n-au găsit ceea ce căutau.

Acest lucru se întâmplă deoarece nu mi-am propus niciodată să fac pe blog o listă de preţuri (şi nici n-am de gând să fac vreodată aşa ceva). Am preferat să încerc să le trezesc colecţionarilor interesul pentru principiile şi factorii care influenţează modul de formare a preţurilor pe piaţa filatelică, şi nu să le dau acestora mură-n gură liste (care de altfel nici nu vor putea vreodată să fie caracterizate de realism, indiferent cine le va face).

Şi aşa am ajuns la problema pe care o urmăream de fapt. În unele articole publicate pe blog am prezentat realizări (preţuri finale) din licitaţii, atât de la cele online, cât şi de la aşa-zisele "licitaţii mari".

Ceea ce îi rog pe colecţionari să ia în consideraţie este faptul că aproape întotdeauna aceste realizări reprezintă preţuri de conjuctură, influenţate pe de o parte de participanţii la licitaţia respectivă, iar pe de altă parte de natura şi starea piselor licitate. Aşadar eu o văd ca o mare prostie "decretarea" unui preţ pentru o marcă/piesă doar pentru că una dintre ele a avut o realizare anumită într-o licitaţie.

Este un fapt de multe ori dovedit că pentru orice tipuri de piese filatelice oferite atât în licitaţii, cât şi pe piaţa liberă se înregistrează întotdeauna două situaţii:
-  prima: piese similare vor avea aproape întotdeauna realizări diferite atunci când ofertele provin de la persoane diferite;
- a doua: aceleaşi persoane potenţial interesate vor avea mai întotdeauna oferte diferite pentru piese similare.

Ca o concluzie, important pentru colecţionari nu este un anumit preţ realizat de o anumită piesă într-un anumit moment (din păcate pentru leneşi, eu numai astfel de preţuri am publicat pe blog), ci tendinţa manifestată pe o perioadă mai lungă de timp pentru categorii date de mărci/piese. Cu alte cuvinte, cine doreşte să fie informat nu are altă soluţie decât parcurgerea regulată a materialului filatelic oferit pe piaţă şi în licitaţii într-o perioadă cât mai lungă de timp.

joi, 19 octombrie 2017

Întrecere pentru falsuri şi rupturi

Frunzărind rezultatele unor licitaţii online am descoperit lotul de clasice româneşti de pe pagina de album de mai jos (click pentru mărire):


Din cele 11 piese, originale sunt numai 3, restul sunt falsuri grosolane pentru orice ochi obişnuit cu perioada aceasta. Povestea lotului cu pricina este una clasică: vânzătorul bănuieşte că "rarităţile" nu au de fapt nicio valoare, oferindu-le pentru un preţ de strigare nesemnificativ. De aici iniţiativa este preluată de nepricepuţi cărora le frige buza după chilipiruri. Astfel se ajunge la un rezultat la care mă aşteptam mai puţin (click pentru mărire):


Care a fost "filozofia" licitaţiei ne poate "spune" evoluţia bidurilor (click pentru mărire):


N-am putut să mă abţin să nu mă uit cam pe unde a mai înaintat oferte câştigătorul (click pentru mărire):


Cam acesta este comportamentul multor cumpărători care vizitează Ebay-ul: fac parte din categoria "investitorilor" chilipirgii, care se aruncă la toate domeniile, nepricepându-se (mai mult ca sigur) la niciun domeniu la nivel de specializare. Până la urmă banii sunt ai lui şi face ce vrea cu ei, dar rezultatul unei licitaţii de acest fel este văzut şi de alţi "specialişti" care ajung să creadă că astfel de gunoaie ar putea avea vreo valoare. Îl imită pe "investitor", iar ceea ce fac ei este văzut şi de alţi "specialişti" şi uite-aşa ne învârtim după propria coadă, în speranţa că dăm peste vreun covrig.

Vorba unui banc de pe net:
— Aveţi covrigi de-un leu?
— Avem!
— Şi cât costă?...

luni, 16 octombrie 2017

Preţuri interesante pentru loturi de coliţe şi blocuri vechi româneşti

În urmă cu câteva zile un negustor din Germania a vândut prin intermediul portalului de licitaţii eBay câteva loturi de coliţe şi blocuri vechi româneşti. După natura şi componenţa loturilor, acestea par să fi provenit dintr-un stoc de negustor.

Primul lot a fost compus din coli mici şi blocuri din perioada domniei MS regelui Mihai, realizând un preţ final de 510 euro pentru o cotă Michel cumulată de 2.250 euro (click pe imagini pentru mărire).


Al doilea lot a fost compus din coliţe emise în perioada domniri regelui Carol al II-a, realizând un preţ final de 338 euro (pentru o cotă Michel cumulată de peste 4.000 euro). Click pe imagini pentru mărire.


Al treilea lot a conţinut 10 exemplare din coliţa Majadahonda, realizând un preţ final de 171 euro.


Şi ultimul lot - 16 exemplare din prima coliţă românească, Efiro 1932 - a realizat un preţ final de 134,90 euro. Una dintre coliţe prezintă eroarea cunoscută (căutaţi-o şi spuneţi-mi şi mie care dintre ele este împricinata - click pe imagini pentru mărire).


Cum vi se par aceste loturi şi preţurile realizate?