Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 31 ianuarie 2016

Filatelia şi legislaţia referitoare la patrimoniul cultural mobil

Pentru câţiva colegi nu este o noutate faptul că s-a constituit un grup privat de iniţiativă format din specialişti, oameni de cultură, artişti, istorici, arheologi, numismaţi, restauratori, arhivari, arhitecţi, muzeografi şi alte domenii aferente activităţii din domeniul culturii (sper să nu se supere nimeni pentru lipsa nominalizării - nu sunt la curent cu toate specializările), care sprijină ideea susţinerii Ministerului Culturii de a realiza un Cod al Patrimoniului, concomitent cu alcătuirea unei strategii în domeniul culturii pe termen cel puţin mediu.

Mi s-a făcut onoarea de a fi invitat în cadrul acestui grup de iniţiativă şi sper să prezint specialiştilor problemele principale ale actualei legislaţii în domeniul patrimoniului cultural mobil cu care colecţionarii s-au confruntat în ultimii ani.

Fac precizarea că în intervenţiile mele voi avea ca obiectiv în exclusivitate filatelia, fără a atinge problemele specifice altor domenii de colecţionare.

În linii mari, problemele pe care intenţionez să le prezint ar trebui să le cunoaşteţi, deoarece le-am expus în mai multe rânduri în articolele de pe blog, în cei peste cinci ani de când scriu. Probabil că vor fi şi unele probleme mai concrete, care vor viza definiţii, formulări, unele obiective sau aria de acţiune a anumitor prevederi legale, precum şi armonizarea legislaţiei noastre cu unele prevederi din legislaţia europeană.

Apelez la cititorii constanţi ai blogului să îmi trimită pe mail problemele concrete de care s-au lovit în activitatea lor (pentru că nu sunt Mafalda, este posibil să nu cunosc nici eu problemele tuturor).
Mesajele pot fi trimise la adresa maxpeter.stampnews(at)gmail.com ori prin mesaj privat pe Facebook.
Dacă vă sunt mai la îndemână comentariile în formularul de mai jos vă invit să le faceţi (dar vă atenţionez că toate comentariile sunt moderate şi nu voi accepta niciun mesaj care nu este făcut într-un limbaj civilizat.

vineri, 29 ianuarie 2016

Feriţi-vă de înşelătorii!

Aseară am dat pe portalul românesc Okazii peste o "piesă" străină, mai precis o reproducere după prima marcă poştală bavareză. Nefiind interesat de mărcile străine (dar nefiind nici dus cu pluta), mi-a sărit în ochi preţul exagerat solicitat de vânzător, un individ din Bistriţa după cum se recomandă singur (click pe imagine pentru mărire).


La prima vedere nu prea mi-a plăcut cum arată drăcovenia oferită de bistriţean, aşa că am mărit-o (click pe imagine).


Ei bine, la mărire se poate vedea foarte clar că "marca" bavareză nu este decât un decupaj dintr-o revistă ori un catalog de licitaţie, deoarece sunt perfect vizibile punctele de rastru ale unei fotografii imprimate în sistem offset.
Marca bavareză originală nu are asemenea puncte de rastru, fiind imprimată în tipar înalt (tipografiată). O simplă comparaţie cu ilustraţia oferită de un portal de licitaţii serios din Germania (uşor de găsit prin căutarea pe portalul Philasearch) scoate imediat în evidenţă diferenţa între reproducerea oferită fraierilor pe Okazii.ro şi piesa originală (click pe mărire).


Mai mult, exemplarul oferit de casa germană Christoph Gärtner este însoţit şi de două certificate de expertiză.


Vă recomand să manifestaţi precauţie când întâlniţi oferte dubioase.
Imaginile de mai sus sunt capturi de ecran luate în spaţiu public.

luni, 25 ianuarie 2016

Alt vânzător de falsuri

"Produsele" le-am văzut încă de acum câteva zile, dar am fost curios să văd cum evoluează lucrurile. Falsurile prezentate mai jos sunt toate de calitate proastă, neputând păcăli decât un naiv ori un nepriceput. De ce m-am hotărât să-l nominalizez? Pentru că la ofertele domniei sale nu a specificat (dintr-un şir relativ lung de făcături) la nicio ofertă faptul că este vorba despre falsuri (cu excepţia unui singur, pe care exista o ştampilă de atenţionare). Să începem (click pe fotografii pentru mărire).


Fals dintr-un tip cunoscut de multă vreme al mărcii de 5 parale din a doua emisiune moldoveană.


Fals de o calitate medie a primei mărci moldovene de 27 parale. Diferă culoarea hârtiei, dar şi aspectul acesteia (pare mai mult costată decât vărgată).


Fals mediocru al aceleiaşi mărci (nu m-ar mira să fi fost realizat la o imprimantă obişnuită de birou). Tuşul ştampilei atrage atenţia imediat, nesemănând cu amprentele ştampilelor din epocă.


Fals de calitate slabă al mărcii de 40 parale din a doua emisiune.


Altă copie realizată probabil la o imprimantă de birou.


Fals de slabă calitate al mărcii de 80 parale din a doua emisiune, pe care eu am obiceiul să-l categorisesc drept caricatură.


Altă "producţie" realizată probabil tot la imprimanta de birou.


Şi încă un exemplar din aceeaşi categorie.


Aceasta este singura ofertă la care vânzătorul a făcut menţiunea că este vorba despre un fals (probabil din cauza poansonului "FAUX". De altfel cred că se poate vedea că aceasta este şi singura ofertă nevalorificată.

Cine este vânzătorul? Este vorba de utilizatorul care şi-a ales ID-ul 21h2o53 (cu cât este mai complicat, cu atât este şi mai greu de ţinut minte). Şi nu ştiu cum se întâmplă - ca un făcut - este un ID înregistrat tot în Germania!


Pentru cineva interesat de identificarea persoanei, puţin efort poate avea rezultate interesante. Te uiţi ce activitate a avut în ultimele şase luni, pe cine urmăreşte şi de cine este urmărit şi tot aşa.
Problema nu o constituie cei câţiva dolari încasaţi de specimenul ăsta, ci de faptul că multor colecţionari neavizaţi le intră în suflet frica de falsurile mărcilor româneşti existente pe piaţă, iar cererea pentru mărcile noastre (şi indirect preţurile originalelor) au de suferit. Inclusiv valoarea colecţiilor se degradează.

Măi băieţi, de ce nu vă căutaţi voi altă meserie?

Acum 20 de ani, să organizezi şi să conduci o licitaţie internaţională era nu un eveniment, ci o ocazie de etalare a unui nivel de cunoştinţe foarte ridicat. Să porţi o discuţie cu una dintre persoanele care organizaseră licitaţia era un adevărat privilegiu.

Din păcate, parcă pe zi ce trece această meserie devine acaparată de indivizi care n-au nimic în comun nici cu pasiunea, dar nici cu un minimum de cunoştinţe de cultură generală.


În definitiv nu este vorba de nicio mândrie naţională, să vedeţi cum aceleaşi capete seci inventează localităţi din alte ţări sau cum le stâlcesc numele.

Partea însă (pentru mine) foarte hazlie ştiţi care este? Pe blog mai descriu câte o piesă oferită pe eBay sau pe alt portal online care (pentru mine) prezintă un anumit element interesant (şi cred că tocmai pentru acest lucru mi-am câştigat cititori foarte conştiincioşi). Dacă piesa descrisă nu se vinde imediat, există cineva care are grijă să o cumpere şi să o dea ulterior "meseriaşilor" amintiţi mai sus, frecându-şi mâinile de fericire că va găsi un fraier.

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Domnilor, în ce direcţie ne îndreptăm?

Am văzut mai devreme pe eBay o chestie căreia i-aş putea spune "deosebită". Titlul lotului îl clasifică destul de clar, fără niciun dubiu: "unique hand-drawn facsimile"! Lotul (mai) poate fo găsit aici. Dar pentru că el nu va mai putea fi văzut după o perioadă de timp mai mare (în situaţia în care "piesa" nu va fi repusă la vânzare) am făcut şi o captură de ecran (click pe imagine pentru mărire).


Asta e ca să nu ziceţi că nu v-am spus! Că desenate cu mâna n-a mai văzut nimeni. Mânca-o-ar vaca de filatelie!

Varietăţi nesemnalate: poziţia pieptenului dantelurii

Este posibil ca unii colecţionari (mai ales dintre cei cu oarecare pretenţii) să mă acuze că vreau să mă bag în seamă cu orice preţ.
Nu am deloc intenţia să fac acest lucru, semnalarea de mai jos fiind inspirată de unul dintre cataloagele specializate ale ţărilor nordice. Problema este vizibilă la cele două fragmente de coală din imaginile de mai jos (click pentru mărire).


Este vorba de fragmente de coli ale unor mărci din aceeaşi emisiune. Mărcile au fost dantelate în sistemul pieptene, uşor de identificat după prezenţa a câte trei margini de coală neperforate. Cea de-a patra margine de coală (cea perforată) ne indică poziţia perforului. La ambele mărci "pieptenele" matriţei perforului are poziţie verticală, diferind orientarea "dinţilor". În imaginile de mai sus, latura perforată este cea stângă (la marca de 12 lei) şi respectiv cea dreaptă (la cealaltă valoare).

Asemenea varietăţi au fost atent verificate şi catalogate de către colecţionarii din Finlanda de exemplu, care au reuşit să realizeze chiar mai mult de atât. Ei au alcătuit un nomenclator al tuturor dantelurilor în pieptene prin identificarea a trei elemente de bază:
- formatul pieptenului (este vorba despre dinstanţa între doi "dinţi" şi de înălţimea "dintelui");
- numărul de orificii de perfor pentru fiecare dintre cele trei laturi ale pieptenului;
- poziţia "pieptenului" faţă de verticala desenului mărcii.

Avantajul studiului dantelurii şi identificarea elementelor enumerate a fost că s-a reuşit identificarea unor varietăţi de dantelură necunoscute anterior, dar s-a putut realiza şi un index descriptiv foarte util pentru indicarea variantelor dantelurii în cataloagele specializate.
Un alt avantaj este că s-a reuşit depistarea unor falsuri Problema aceasta cu dinţii dantelurii în pieptene am semnalat-o şi pe blog, într-o încercare de a prezenta dantelura originală a mărcilor "Paris" din 1872 (că tot abundă falsurile la măricle neuzate ale acestei emisiuni, iar prin numărarea dinţilor şi examinarea aspectului dantelurii identificarea falsurilor devine un lucru la îndemâna oricui). Acelaşi lucru l-am făcut şi pentru mărcile emisiunii "Efigii" din 1903.

Prima dată am descoperit sistemul de "indexare" a dantelurilor în pieptene într-un vechi catalog Facit (catalog specializat destinat mărcilor din ţările nordice şi publicat de casa suedeză Postiljonen AB, cunoscută şi pentru licitaţiile devenite tradiţionale, cu mult material filatelic valoros).
Pe vremea când făceam echipă cu regretatul Barbu Popescu ne apucasem să realizăm un astfel de index pentru mărcile româneşti. Lipsa materialului de studiu ne-a pus însă o piedică serioasă atunci (era prin anii '70). Cu toate acestea, tot am reuşit să identificăm la uzualele din anii '20 mărci cu "pieptenele răsturnat", o varietate foate greu de întâlnit şi - implicit - extrem de rară.

Desigur, moda mai recentă a "studiului" se pare că vede cercetarea hârtiilor, filigranelor şi dantelurilor ca pe nişte chestii ciudate şi neavenite (lăsându-se astfel pradă neştiinţei şi lipsei de popularizare unele varietăţi rare, care i-ar fi putut îmbogăţi pe cercetători).

Mai există o lacună destul de serioasă (cred eu) care îi caracterizează pe mai mulţi colecţionari cu pretenţii de la noi: lipsa culturii filatelice generale. Numărul colecţionarilor români care se străduiesc să înveţe (sau măcar să cunoască) pentru ce categorii de varietăţi sunt acordate cote în cataloagele specializate din alte ţări s-ar putea să nu depăşească degetele de la mâini. Şi asta e un mare păcat în condiţiile actuale, când îţi poţi comanda (stând lejer pe fotoliul de acasă) aproape orice carte sau catalog publicat în lume.

miercuri, 20 ianuarie 2016

Eroare reconfirmată la "Paris"

Recent a fost oferit şi vândut online un ştraif de trei mărci de 50 bani roz pe roz pal din emisiunea "Paris".


Eroarea apare la cadrul inferior al mărcii din mijlocul ştraifului, sub rozeta stângă.


Defectul clişeului este unul care se repetă, el regăsindu-se şi în coala de eseuri (purtând semnătura lui Hulot) expusă de mai multe ori de către Muzeul Filatelic.

luni, 18 ianuarie 2016

Mărci fixe decupate şi utilizate la francare

Cred că este nimerit să semnalez o utilizare externă mai puţin obişnuită a unei benzi de ziare. În ciuda faptului că piesa (care a fost vândută recent pe un portal de licitaţii online cu o sumă nesemnificativă), ea prezintă un interes anume pentru colecţionarii de întreguri poştale. Click pe imagine pentru mărire.


Tariful pentru o trimitere externă cu ziare din prima categorie de greutate era la data expedierii acestei piese (1914 după spusele vânzătorului, dar ştampila de plecare BUCUREŞTI are data ilizibilă) de 5 bani.
Expeditorul (a cărui identitate nu este dezvăluită de banda de ziare) a utilizat un ştraif de trei benzi de ziare, pe care a aplicat încă două mărci fixe decupate tot din benzi de ziare (sunt vizibile la amândouă în partea inferioară liniile de separaţie pretipărite). Astfel, tariful de 5 bani pentru trimiterea externă a fost completat. Este însă discutabilă legalitatea operaţiei, de aceea colecţionarul pasionat (şi înrăit) îşi poate pune întrebarea dacă nu cumva ne aflăm în faţa unei situaţii de fraudă poştală.

Strategia Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru anul 2016

Ieri (da, într-o duminică!) Ministerul Culturii a postat pe site-ul său obiectivele principale ale strategiei:

1. Obținerea finanțării și demararea procedurilor pentru construcția în București a unei săli de concerte cu o capacitate de 2 000-2 400 de locuri (termen: iunie 2016);

2. Obținerea și demararea procedurilor pentru restaurarea și modernizarea clădirii Muzeului Național de Istorie a României (termen: iunie 2016);

3. Obținerea finanțării și demararea procedurilor pentru restaurarea și modernizarea clădirii Teatrului Național „Lucian Blaga” din ClujNapoca (termen: iunie 2016);

4. Finalizarea lucrărilor de consolidare și restaurare la Palatul Culturii din Iași (termen: aprilie 2016);

5. Începerea lucrărilor de consolidare și restaurare la Muzeul Național al Țăranului Român (termen: ianuarie 2016);

6. Demararea lucrărilor de consolidare și restaurare la Muzeul Naţional „George Enescu” - Palatul Cantacuzino, Muzeul Kalinderu și la Biblioteca Franceză „Omnia” din Craiova (termen: septembrie 2016);

7. Modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificările și completările ulterioare (termen: ianuarie 2016);

8. Organizarea de concursuri de proiecte de management pentru ocuparea posturilor de manager la instituțiile publice de cultură subordonate Ministerului Culturii (termen: octombrie 2016);

9. Modificarea regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Național al Cinematografiei în scopul eficientizării activității acestuia (termen: septembrie 2016);

10. Instituirea unor priorități și lansarea unor sesiuni de finanţare pe bază de selecţie de proiecte prioritare, cu finanțare din bugetul Ministerului Culturii (termen: februarie 2016);

11. Simplificarea și diversificarea instrumentelor de finanțare oferite prin Administrația Fondului Cultural Național pentru operatorii culturali (termen: martie 2016);

12. Negocierea unui nou program pentru sectorul cultural în cadrul Mecanismului Financiar SEE 2015-2020 (termen: octombrie 2016);

13. Lansarea în dezbatere publică a proiectului existent al Codului Patrimoniului în paralel cu consultarea comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi a direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Culturii (termen: martie 2016);

14. Elaborarea cadrului normativ necesar inițierii unui program național pentru salvarea/consolidarea clădirilor de patrimoniu cu risc seismic ridicat, în care funcționează instituții de cultură (termen: martie 2016);

15. Prezentarea în guvern a proiectului unei noi legi a cinematografiei (Termen: octombrie 2016).

Aşadar nu se are în vedere corectarea inepţiilor (referitoare la timbre şi filatelie) conţinute de Legea privind patrimoniul cultural mobil (precum şi de normele de clasare) potrivit cărora orice colecţionar este un potenţial infractor, pentru că marilor specialişti le este lene să alcătuiască o nenorocită de listă cu piesele care într-adevăr fac (sau ar putea face) parte din patrimoniul cultural mobil naţional.

Pentru că un astfel de plan de acţiune nu putea să nu fie însoţit şi de o prezentare în Power Point, găsiţi una aici.

vineri, 15 ianuarie 2016

Coliţă cu varietate

Coliţele "Pentru înzestrarea armatei" nu au fost realizate în cel mai îngrijit mod posibil. Am mai scris despre ele în articole mai vechi pe blog. Recent am mai văzut o coliţă, de această dată cu o varietate care nu se datorează tiparului, ci modului defectuos de finisare.


Coliţa a fost defectuos debitată din coală, desenele şi textele acesteia fiind uşor descentrate spre dreapta. Mai mult, debitarea defectuoasă a "lăsat urme".


Pe marginea stângă, la mijloc, a rămas vizibil semnul care indică unde trebuia făcută debitarea.


Un semn asemănător este vizibil şi pe marginea inferioară.


În urma debitării defectuoase, cifra 0 din 50 are bucla dreaptă parţial tăiată.

Varietatea nu constituie o mare raritate, dar poate întregi o colecţie de studiu. Coliţa cu pricina a fost vândută recent într-o licitaţie online.

marți, 12 ianuarie 2016

Feriţi-vă de aşa-zisele "replici"!

Tot uitându-mă pe net după plicuri, circulaţii, ştampile, erori şi alte minuni, văd un "recensământ" cu centrul răsturnat. Când mă uit la preţ - o nimica toată. Mă uit iar la poză, mă uit iar la preţ, apoi mai citesc odată şi văd tamamn în coada titlului cuvântul "Replica".


Mă uit la poze - din faţă nu-mi sare nimic în ochi. Pe verso, cel care le-a fabricat a aplicat o ştampilă (?) cu cuvântul COPY. Făcând abstracţie de faptul că acum sunt cam chior, tot am reuşit să-mi dau seama că hârtia "replicii" diferă mult de cea originală (cred că mult mai subţire şi mai netedă) şi care mai are şi filigran RPR pe deasupra.


Aceasta este persoana care le distribuie. Uitându-mă puţin la celelalte loturi pe care le are la vânzare, ce să vezi? Numai "replici". Am pus mai jos o altă captură de ecran.


Vă recomand să manifestaţi atenţie şi precauţie când vedeţi aşa ceva. Şi vă mai recomand să nu vă vină în minte să îl imitaţi pe acest domn (şi să vă apucaţi de fabricat "replici"), pentru că este posibil să vă pomeniţi că aveţi dintr-o dată foarte multă treabă pe la unele instituţii.

Ştiţi care este culmea? Ieri sau alaltăieri am postat pe Facebook un link către acest articol, care re referă exact la falsuri şi făcături, dar şi la reacţia în timp a unor colecţionari, negustori, dar şi a unor oficiali faţă de aceste producţii. Articolul este scris în limba engleză, fiind accesibil.

 

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Curcubeul de sâmbătă seara

În ciuda prognozelor făcute în urmă cu vreo două zile, în loc de soare am avut astăziparte de o vreme mohorâtă cum numai la Bacovia mai găseşti.

Chiar aşa, la sfârşitul unei zile fade tot am avut marte de un mic eveniment neaşteptat în urmă cu vreo jumătate de oră. Aruncându-mi din întâmplare ochii pe fereastră am văzut un curcubeu frumos, arcuit din NE spre SV. M-am grăbit, am luat iute aparatul de fotografiat şi am ieşit în curte să-l "surprind".
A ieşit ce vedeţi mai jos.


sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Din ce cauză apar aceste întreruperi?

Încerc să prezint o altă situaţie relativ la modul în care ne uităm la o piesă, plecând tot de la o semnalare a unei cunoştinţe.
Recent am scris despre heliogravură şi despre modul în care se făcea pe vremuri multiplicarea fotografică a clişeelor mărcilor.
Cunoştinţa mi-a atras atenţia asupra unui bloc de mărci uzuale mai recente, semnalându-mi existenţa unor întreruperi la unele linii ale desenului.


Odată ce priviţi mai atent blocul de mai sus, întreruperile săgeţilor din sigla (veche a) poştei sunt evidente. Numai că ele se repetă după o ordine care nu-mi spune (deocamdată) nimic. Nu am o coală ca să verific dacă există un "pattern" (un model) anumit.
Atunci când întâlneşti o asemenea situaţie ar trebui să-ţi pui întrebarea dacă întreruperile nu sunt datorate cumva procesului tehnologic de multiplicare fotografică a clişeelor, pentru că dacă răspunsul este "da", atunci ne aflăm în situaţia de a împărţi defectele de clişeu în tipuri, şi nu doar a le declara erori sau curiozităţi.

Trei tipuri de ştampilă utilizate concomitent

Ieri, când eram încă buimac după noaptea dintre ani, mă sună o cunoştinţă să îmi spună că pe eBay se vinde un mandat poştal francat cu două mărci de 1 leu Spic de grâu şi că el nu a văzut multe asemenea piese. Văzusem mandatul de când fusese oferit la vânzare, nu era o noutate aşadar, dar l-am chestionat pe amic să-mi spună ce a mai remarcat la el în afara francaturii. Tăcere. Hai măi, spune-mi ceva! Păi are un pliu şi este pătat pe faţă. OK, am văzut şi eu, altceva? Are două mărci taca de plată pe verso. E normal să aibă, altceva n-ai mai văzut? Nu!

Asta este hiba noastră, a multora: nu ştim să ne uităm la o piesă.


Mandatul a rămas nevândut, pentru că posesorul s-a aruncat la un preţ nejustificat de mare raportat la calitatea piesei, în opinia mea. Dar nu despre preţ aveam de gând să scriu, ci despre cum ar trebui să ne uităm la o piesă atunci când o vedem.
Caracteristica mai importantă (din punctul meu de vedere) decât francatura de pe faţa mandatului o reprezintă utilizarea (pe verso) a trei tipuri diferite de ştampilă la oficiul de destinaţie.
Mandatul a fost expediat în mai 1909 de la Galaţi la Nicoreşti, localitate situată la acea dată în judeţul Tecuci. Oficiul de aici a fost deschis încă din 1892, funcţionând neîntrerupt până la declanşarea Primului Război Mondial.
Caracteristica este interesantă din punctul de vedere al istoriei poştale (este vorba despre modul în care se urma de către oficianţi procedura privind manipularea mandatelor primite), precum şi din cel al ştampilografiei (piesa demonstrează că cele trei tipuri de ştampilă au fost concomitent în uz).
E bine ca vânzătorul (ori potenţialii clienţi) să nu aibă impresia că piesa constituie cine ştie ce raritate datorită faptului că am descris-o pe blog (ea ar putea fi repostată la vânzare pe eBay), prezentul articol folosindu-se de ea doar în scop educativ.

Două dintre ştampilele oficiului de destinaţie au aceeaşi dată, 31 mai 1909.


Ştampila care anulează mărcile taxa de plată este tip dublu-cerc cu ornament goarnă poştală jos.


A doua ştampilă cu dată similară este tot dublu-cerc, având însă ca ornament jos o acantă mică.


A treia ştampilă este de asemenea de tip dublu-cerc cu ornament acantă, dar mai mare. Ştampila diferă clar de cea precedentă nu numai prin ornament, ci şi prin forma literelor legendei.

Este un lucru pe care îl regret (uitându-mă la mandatul descris): acela că nu m-am apucat mai din tinereţe să fac o catalogare a ştampilelor întâlnite. Aşteptăm provincia.

vineri, 1 ianuarie 2016

5


Cinci! Au trecut cinci ani de când am deschis blogul. Dacă acum cinci ani îmi spunea cineva că voi fi în stare să scriu atât (adică pentru o perioadă aşa de îndelungată) nu l-aş fi crezut.

Nu vreau să mă apuc să fac nicio retrospectivă, am avut (cred că la fel ca oricine altcineva) şi bune, şi rele. N-aş avea nici de ce să mă laud şi nici de ce să mă plâng. Lucrul de care îmi pare însă rău este că ceea ce am început eu puteau să o facă şi alţii. Lucrul de care nu îmi pare rău este că totuşi au făcut-o câţiva colecţionari, şi îi felicit pentru acest lucru.

Mă mai bucur că blogul mi-a dat prilejul să cunosc oameni noi, mi-a dat posibilitatea să deschid discuţii pe teme noi sau nedesţelenite şi să-i îndemn pe colegi să facă lucruri la care nu se gândiseră.
Mă mai bucur pentru că prin intermediul blogului am realizat cam ce înseamnă "viaţa" în online-ul autohton şi că tot blogul m-a ajutat să înţeleg cum stau lucrurile cu acest mediu de comunicare şi prin alte părţi.

Lucrul care continuă să mă mâhnească este lipsa de interes pentru studiu şi cercetare. Este domeniul de care nu prea pare interesată multă lume şi puţini sunt conştienţi de faptul că nu va veni nimeni din afara mişcării filatelice pentru a sprijini cercetarea. Cei care pot face acest lucru suntem tot noi. Din păcate, nu pare nimeni interesat să îşi atribuie vreun rol pe partea de concepţie, toată lumea ar vrea doar să beneficieze de rezultate.

Odată cu deschiderea blogului, activitatea mea din online nu s-a limitat doar la publicarea pe acesta. Am participat şi la multe discuţii deschise în câteva grupuri specializate de pe Facebook, am semnalat diverse piese ori prezenţa unor falsuri în licitaţiile online şi am încercat să îi ajut cu ce am putut pe începători. N-am fost mereu pe placul tuturor, dar chestia asta nu mă mai interesează de mult timp. Mi-am limitat numărul de prieteni virtuali şi am refuzat destule cereri de prietenie de la persoane cu care (potrivit activităţii puse la vedere de acestea) nu părea să am ceva în comun şi nici n-am avut cunoştinţă să fi avut vreo activitate filatelică cât de cât mai deosebită. Unii cred că vor sincer să înveţe, dar constat că nici nu depun eforturi prea mari să găsească pe internet ceea ce îi interesează, ori să se apuce măcar să răsfoiască articolele mai vechi de pe blog. Cu siguranţă există destule informaţii pe care nu le-a mai publicat nimeni.

Anul 2015 a fost unul ceva mai dificil pentru mine, din cauze care nu au nimic de-a face cu blogul şi cu filatelia în general, dar care mi-au mai luat din elan. Pentru 2016 nu îmi mai fac niciun fel de planuri, sper să pot duce la sfârşit câteva proiecte pe care le-am început, dar care sunt pretenţioase şi necesită un volum mare de muncă. Voi vedea ce voi reuşi să fac. Iar când nu voi mai putea, voi găsi eu pe cineva să-i pun în braţe proiectele începute şi neterminate.

La început de an vă doresc tuturor (chiar şi celor care nu mă înghit) să aveţi realizări mai multe şi mai frumoase, iar neamurilor proaste le urez să le vină mintea la cap.

La acest articol comentariile sunt închise.