Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 30 septembrie 2015

Miercurea cu cântec (13)

Nu ştiu cum a trecut săptămâna aşa de repede, poate pentru că am avut câte ceva de lucru şi n-am simţit timpul alergând.
Dacă e miercuri, ori e cu moţ, ori e cu cântec. Azi e cu cântec însă. Am mai cules câteva piese foaret puţin ascultate sau de-a dreptul necunoscute de mulţi pasionaţi de progrock. Să-i dăm drumu dar!


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)

Am uitat să vă zic: tot cu cântec este miercurea asta şi la Călin.

duminică, 27 septembrie 2015

Cilindri diferiţi

"Scanând" mereu ofertele de pe portalurile online ai ocazii suficiente să dai peste lucruri interesante, dacă ai destulă intuiţie şi ştii la ce să te uiţi.
Un vânător de varietăţi de diferite feluri a postat mai demult două exemplare ale aceleiaşi mărci care prezintă intensităţi diferite ale culorilor pe anumite suprafeţe (click pentru mărire).


Fotografia postată fiind destul de mare, am reuşit să-mi dau seama despre ce este vorba, observând cu atenţie autotipia tiparului.
Această marcă a fost realizată (la fel ca majoritatea mărcilor din perioada respectivă) prin tipar adânc (heliogravură). Partea de pregătire a tiparului presupune fotografierea machetei (realizată la o scară supraunitară, de regulă un multiplu al dimensiunilor mărcii finite), care ulterior se reduce la dimensiunea finală (este un procedeu asemănător celui aplicat la aparatele de mărit din fotografia clasică). Negativul fotografic astfel obţinut se foloseşte apoi (cu ajutorul unei hârtii speciale) la impresionarea suprafeţei fotosensibile de pe cilindrul de imprimare prin utilizarea unei site interpuse între sursa de lumină şi suprafaţa cilindrului (pentru crearea autotipiei). Ulterior cilindrul se gravează cu acid, care afectează suprafaţa numai în punctele autotipiei impresionate de lumină.
Spre deosebire de tiparul înalt, la heliogravură intensitatea unei nuanţe nu se poate obţine prin ungerea cilindrului cu mai multă cerneală, ci direct din gravarea cilindrului, atunci când punctele de autotipie sunt mai adânci şi au un diametru sensibil mărit (adică cu acelaşi cilindru nu se pot obţine şi nuanţe pale, şi mai intense ale aceleiaşi zone tipărite). Acesta este şi cazul mărcilor din imagine.

Concluzia rândurilor de mai sus este că cele două mărci au fost imprimate cu cilindri diferiţi, gravaţi separat. Întrebarea ulterioară care se pune este dacă au avut loc doar două gravări separate ale cilindrilor, ori întregul proces a fost repetat (plecându-se de la fotografierea din nou a machetei şi realizarea unui negativ nou). Putem afla acest lucru prin măsurarea exactă a celor două mărci. Dacă rezultatele măsurătorilor sunt diferite, atunci este mai mult decât probabil ca şi procesul fotografic să fi fost repetat în întregime. Neavând mărcile fizic la îndemână, am apelat (aşa cum am făcut de mai multe ori în situaţii diverse) la suprapunerea imaginii lor (ele fiind scanate împreună printr-o singură operaţie, se poate vedea aceasta, deci factorul de mărire este identic pentru ambele). Click pentru mărire.


Potrivind cât mai exact marca din stânga peste cea din dreapta şi aliniind cele două straturi la textul "CUPA EUROPEI...", se poate totuşi distinge suprapunerea deplasată în dreapta, la legendă şi la valoarea nominală, mult mai evident fiind decalajul observabil la semnătura gravorului.

Concluzia la care am ajuns în urma operaţiunilor descrise este că cele două mărci au fost imprimate cu cilindri diferiţi, gravaţi după operaţiuni fotografice de multiplicare diferite. Chiar dacă desenele par identice, cele două mărci sunt diferite.

Pe baza acestui raţionament se poate merge mai departe: una din mărci este realizată cu cilindrul iniţial şi cealaltă este o reimpresiune; sau ambele mărci sunt două reimpresiuni diferite.

Implicaţia întregii tărăşenii este că fiind cilindri diferiţi, erorile întâlnite la unul nu se pot întâlni şi la celălalt, aşadar evaluarea lor poate fi afectată substanţial.
Un studiu serios ar urmări, plecând de la cele prezentate, să stabilească:
- care este tirajul iniţial şi care este reimpresiunea (este însă posibil ca ambii cilindri să fi fost utilizaţi la imprimarea mărcilor care au circulat efectiv);
- identificarea erorilor specifice fiecărei gravuri;
- stabilirea gradului proporţional de raritate între cei doi cilindri. Abia de acum încolo ar urma să se stabilească pentru fiecare cilindru eventualele varietăţi de hârtie, dantelură şi gumaj.

Iată că şi la mărcile moderne sunt aspecte foarte interesante de studiu. Sper că pot deschide apetitul pentrui studiu al pasionaţilor perioadei.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Este vorba de un supratipar deplasat, ori aşa este normal?

Mi-a sărit în ochi o marcă românească din anii '60 care a fost vândută cu un preţ neaşteptat în opinia mea.


Este vorba despre marca cu supratiparul "Campioană / Mondială / 5 lei" (Mi. 2094, 1962).
Marca are supratipar şi pe marginea stângă de coală. Nu este perioada mea şi nu pot spune că mă pricep, întrebarea mea fiind dacă supratiparul de pe marginea stângă a colii este normal (aşa sunt toate colile), ori apariţia lui pe marginea de coală este cauzată de deplasarea supratiparului spre stânga (deoarece se cunosc mărci în pereche la care un exemplar are spratiparul lipsă).
Marca a fost vândută cu preţul final de 109 dolari (au fost trei amatori care au ridicat preţul de strigare de numai 10 dolari).

joi, 24 septembrie 2015

Un tip nesemnalat de fals m-a făcut să deschid ochii

În mai multe lucrări se menţionează faptul că există falsuri ale valorilor mari ale emisiunii Silistra din 1913. Unele surse menţionează chiar detaliul de desen prin care se poate distinge falsul, şi anume lipsa conturului frunzei aflate deasupra exact la intersecţia cu frunza de dedesubt.


Falsul este cunoscut de multă vreme. Recent însă am întâlnit un tip nou de fals care nu mai prezintă caracteristica de toată lumea cunoscută.


Se vede foarte clar că frunza aflată deasupra are conturul clar definit.
Falsul mi-a atras însă atenţia prima dată nu prin acest microsemn, ci prin dantelură. Toate mărcile cu format vertical de la emisiunea aceasta sunt dantelate C (11½×13½), iar această piesă nu pare deloc să aibă o dantelură diferită pe laturile orizontale faţă de cele verticale. Ulterior am observat şi data din ştampilă, care pare a fi 19 MAR 913 (că 918 este imposibil să fie). Numai că şi această dată este una imposibilă, deoarece în luna martie 1913 niciun român nu avea de unde să ştie că în urma campaniei care urma să se desfăşoare în vară Cadrilaterul va fi alipit ţării.
Făcând săpături, am mai descoperit un fals similar:


În mod clar acest tip de fals se deosebeşte de cel clasic, întâlnit de exemplu la valoarea de 1 leu:


Mai există un element grafic care m-a convins că am de-a face cu un fals. Dacă vă uitaţi cu atenţie la centrele celor două falsuri de 2 lei veţi observa că ele nu au sus, la stânga şi jos un cadru continuu. La originale, valorile cu desen similar au centrele identice, diferind doar culoarea în care s-au imprimat. Click pe imaginea de mai jos pentru mărire.


Existenţa cadrului la centru este bine vizibilă mai ales la valoarea de 50 bani (unde centrul albastru este mai estompat în comparaţie cu cadrul galben). Falsurile mărcii de 2 lei se mai pot distinge şi după alte caracteristici, cele mai evidente fiind forma şi aspectul cifrelor şi literelor. Evidente sunt aspectul inscripţiei POSTA, precum şi tiparul mult mai neîngrijit.

Situaţia descrisă mă face încă odată să afirm că orice discuţie despre caracteristici trebuie purtată neapărat numai cu piesele în faţă.

miercuri, 23 septembrie 2015

Miercurea cu cântec (12)

E miercuri şi n-am mai postat nimic la acest capitol de prin aprilie, dacă îmi aduc bine aminte.
Astăzi m-a îndemnat Călin să intru iar în lumea muzicii. Îl ascult, pentru că şi mie mi s-a făcut dor de câte ceva frumos.
N-am să vă bat la cap, vă las să ascultaţi selecţia de mai jos. Sper să vă placă.


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)

marți, 22 septembrie 2015

Nu sunt sigur dacă...

...am mai văzut această ştampilă (mă refer la tipul ei):


Ştampila este prezentată în lucrarea lui Kiriac Dragomir (Ştampilografia...) la pag. 159, dar fără dată (adică "goală" în centru). Dacă stau să mă gândesc, nu am întâlnit niciuna dintre variante (nici cu şi nici fără dată).
Presupun că această ştampilă poate deveni subiectul unor cercetări ulterioare.
Dacă are cineva mai multe informaţii, îl rog să nu ezite.

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Au existat taxe plătite în numerar în 1917, sau e doar un plic cu timbrul dezlipit?

Luna trecută (cred) am văzut pe eBay un plic recomandat circulat în 1917, expediat în străinătate, care nu poartă nicio marcă. Iar acest lucru m-a intrigat deoarece toate piesele recomandate din această perioadă pe care le am şi pe care le-am văzut sunt francate. M-am chinuit puţin să "scot faţa" fotografiilor (făcute iniţial cu un telefon ori cu o cameră digitală) eliminându-le perspectiva.


Plicul a fost expediat recomandat în 18 aprilie 1917 din Bârlad, ajunge în Iaşi (ştampilă cu data ilizibilă pe verso), este cenzurat, ajunge pe 3 iulie în Bucureşti şi mai este odată cenzurat, apoi este expediat spre Elveţia, la Zürich, unde ajunge pe 29 iulie, fiind redirecţionat la Ragaz unde ajunge a doua zi, pe 30 iulie.
M-am căznit să găsesc vreo urmă de marcă dezlipită, singurul loc unde aceasta s-ar fi putut afla fiind pe verso, pe marginea clapei, acolo unde se poate distinge o a doua amprentă a ştampilei Bârlad. Tot nu sunt însă lămurit.
Ce părere aveţi?

UPDATE

Dr. Dan Grecu m-a ajutat să descâlcesc traseul piesei, deoarece eu nu am luat în seamă ştampilele "80" în dreptunghi şi "19/6" în triunghi, şi nici locul în care s-a aplicat ştampila de cenzură militară Bucureşti - Scrisori. Citez:

mi permit de asemenea să corectez puțin traseul poștal: Bârlad 18.4.1917, Iași cenzură cu ștampila refugiată din București la 3.6.1917 (Capitala era ocupată la acea dată!), tot la cenzura Iași se aplică ștampila roșie LIBER Recomandate, cartare Iași ?.6.1917, tranzit Petrograd / Rusia cu ștampilele numerale 80 și 19/6, sosire Zurich 29.7.1917 cu redirijare Ragaz a doua zi."

Îi mulţumesc frumos pentru observaţie.

UPDATE 2

Am avut chiar acum o discuţie telefonică cu ing. Călin Marinescu pe marginea piesei din articol. Domnia sa susţine că a mai întâlnit astfel de piese de pe care lipsesc mărcile şi consideră că ar fi posibil ca mărcile să fi fost dezlipite de pe plicuri chiar la unul dintre birourile de cenzură. Ar fi interesant de descoperit şi alte piese (plicuri sau cărţi poştale) aflate în aceeaşi situaţie (am susţinut mereu că statistic numărul mai mare de piese vizualizate creşte probabilitatea aflării răspunsului corect la problemă).

Îi mulţumesc dlui Marinescu pentru telefon.

O făcătură pe care n-a sesizat-o nimeni

Atunci când este vorba despre probe şi eseuri, asupra colecţionarilor se aşterne un văl dens de ceaţă, parcă ar merge pe un teren mlăştinos pe care nu ştii la ce să te aştepţi la următorul pas. Problema este cauzată de lipsa literaturii necesare, ea fiind exploatată de cele mai multe ori cu succes de tot felul de întreprinzători. "Marfa" este apoi "plasată" unor negustori pe care îi interesează studiul în aceeaşi măsură în care sunt eu interesat de zborul pe Marte. Ignoranţa lor este după aceea tranzitată amatorilor colecţionari mai slabi de înger, care se înfierbântează repede atunci când văd ceva "nou".

Despre ce este vorba? Despre o piesă oferită drept eseu:


Emisiunea uzuală Ferdinand "merge bine" în ultimul timp, zic unii. Iar dacă "piaţa" o cere, se vine cu oferta, desigur. Se ia o marcă de 1 leu verde cu dimensiuni mari (datorită caracteristicilor dantelurii în linie acest obiectiv nu este prea greu de atins), se "tunde", apoi se prelucrează chimic, modificându-i-se culoarea din verde în albastru (aceeaşi procedură ca în cazul aşa-ziselor erori de culoare de 5 bani Bucureşti I).
Ulterior, "piesa" este oferită drept eseu, iar un amator îşi ia o chiflă de 50 de dolari. Cât despre vânzător, după piesele pe care le vinde cred că nici măcar n-a avut habar despre ceea ce vinde.

UPDATE

Fac o corectură articolului, deoarece "m-a luat valul" şi nu m-am uitat cu atenţie aşa-zisul eseu (mea culpa). El este de 1 BAN şi nu de 1 LEU. Povestea prezentată mai sus rămâne valabilă însă, deoarece am întâlnit piese de 1 leu albastru.
Chiar dacă "eseul" este de 1 ban, originalitatea lui continuă să fie îndoielnică. Între probele cunoscute în literatură şi existente în mai multe colecţii, inclusiv cele din Muzeul Filatelic (sau fostul muzeu) nu figurează valoarea de 1 ban albastru. Neavând piesa la dispoziţie nici nu aş putea preciza mai mult, deoarece nu pot examina calitatea şi structura hârtiei. Nu exclud ca această piesă să provină dintr-o sursă privată (citeşte "scoasă" din calculator).

luni, 14 septembrie 2015

Varietăţi de supratipar

Studiul planşelor de supratipar nu a preocupat de loc pe nimeni în filatelia românească, din câte ştiu. Şi dacă la studiul mărcilor vorbim despre tipuri şi erori, ar trebui să vedem şi cum denumim unele variante similare întâlnite la supratipare. Am să vă prezint două situaţii.

Prima situaţie se întâlneşte la emisiunea Oradea, la supratiparul pe marca pentru imprimate urgente. Eroarea de supratipar cu cercul spart la NE prezintă o particularitate şi la "Bani", odată prin deteriorarea constantă a literei "B" şi a doua oară prin poziţia deplasată a cuvântului "Bani" faţă de monogramă. Puteţi distinge bine acest lucru în ilustraţia de mai jos, urmărind liniile punctate de culoare magenta.


Eroarea supratiparului se distinge şi în coala completă de 100 de mărci (poziţia marcată cu cerc roşu, click pentru mărire).


Partea interesantă (legată de poziţia relativă a cuvântului "Bani" faţă de monogramă) este că întregul rând 10 de jos are în supratipar cuvântul "Bani" deplasat spre stânga.
Aşa cum spuneam într-un articol mai vechi de pe blog, încă avem lucruri interesante de cercetat la supratiparele emisiunilor Cluj şi Oradea.

O altă varietate de supratipar am văzut-o la marca de 35 bani pe 4 lei din emisiunea cu supratipar "Planul cincinal" din 1952. Click pe imagine pentru mărire şi urmăriţi apoi liniile punctate de culoare galbenă.


La această marcă nu am văzut coli complete, dar diferenţa de poziţie în supratipare a cifrelor noii valori este evidentă (de altfel nu cred că s-a gândit cineva la studiul planşelor nici la cele ale supratiparelor din 1952). Cum denumim această varietate?

News: Mâine este termenul limită pentru prezentarea ofertei angajante de către bpost pentru privatizarea Poştei. A fost aprobat şi bugetul companiei naţionale

În Monitorul Oficial partea I-a, nr. 682 din 8 septembrie a.c. a fost publicată HG nr. 726/2015 privind aprobarea bugetului pe 2015 al CN Poşta Română. Chiar dacă anul trecut Poşta a obţinut un profit bun (după seria de pierderi înregistrate începând cu anul 2008), pentru 2015 s-a bugetat un profit de numai 1,6 milioane de lei. Bugetul prevede un număr mediu de 24.950 salariaţi. Dacă vă interesează mai mulţi indicatori din bugetul aprobat îi puteţi vedea aici.

Referitor la privatizarea companiei naţionale, mâine, pe 15 septembrie, operatorul poştal belgian bpost are termenul limită pentru a depune oferta angajantă (în prezent, compania belgiană a depus o ofertă neangajantă). Privatizare este un termen relativ, deoarece 50% din acţiunile ofertantului sunt deţinute de statul belgian (adică statul "privatizează" către un stat străin). Vom vedea mâine ce se va întâmpla.

Potrivit ziarului online Profit.ro, "Aplicarea strategiei de privatizare a CNPR impune luarea tuturor măsurilor pentru a asigura păstrarea controlului statului român asupra activităţii de a emite, de a pune şi de a retrage din circulaţie timbre şi efecte poştale, de a distribui şi comercializa timbre poştale desfăşurată în prezent de SC Romfilatelia".
Trecerea în proprietate privată a statului a acțiunilor Poștei la Romfilatelia va avea loc prin compensarea unor obligații financiare ale operatorului poștal, administrate de Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), cu contravaloarea titlurilor de participare stabilită în condiții de piață, în baza unui raport de evaluare realizat de un consultant.
Documentul nu precizează valoarea obligațiilor financiare ale operatorului postal către Ministerul Finanțelor Publice.

Personal sunt tare curios cum va face consultantul (oricare va fi el) evaluarea la preţ filatelic a stocurilor de mărci poştale existente la data preluării în depozitele Romfilatelia (mai că aş prezice un potenţial viitor scandal). Fiind însă vorba de proprietatea statului, controlul integrităţii stocurilor, dar şi al operaţiilor economice efectuate de Romfilatelia va rămâne sub jurisdicţia Curţii de Conturi.

Şi pentru că tot am pomenit de Curtea de Conturi, poate aţi auzit sau aţi citit ştirea referitoare la Ioan Anton, care a fost revocat din funcţiile de consilier de conturi şi vicepreşedinte al Autorităţii de Audit, deoarece fusese numit ilegal acolo. Cine este Ioan Anton? Puteţi afla de aici. Despre stimatul Ioan Anton am scris şi eu, pe blog, aici.

duminică, 13 septembrie 2015

News: Poşta Română are un site web nou

Aseară am căutat tariful pentru câteva categorii de trimiteri poştale şi am constatat, odată poposit pe pagina "home" a Poştei, că site-ul nu mai seamănă cu cel accesat luna trecută.


Informaţiile principale sunt acum uşor de găsit (am impresia că structura site-ului este mai bună în comparaţie cu cea veche). Dacă sunteţi curioşi să aflaţi mai multe, duceţi-vă direct pe site-ul Poştei.

marți, 8 septembrie 2015

O opinie a unui utilizator

Echivalentul românesc al eBay-ului (o copie care nu se poate compara cu originalul) a devenit din nou subiect pentru un utilizator nemulţumit. "Colecţionarul" are argumente pe care nu se sfieşte să le împărtăşească blogosferei. Vă recomand să parcurgeţi articolul, din orice recenzie se poate învăţa câte ceva.


luni, 7 septembrie 2015

Despre Războiul Crimeii (1)

Atunci când întâlnesc un subiect la care nu găsesc răspunsurile care să mă lămurească am obiceiul să insist. Şi pentru că ştiam de mai mulţi ani de celebrul Proiect Gutenberg (puteţi citi şi aici), prin 2004 sau 2005 mă uitam cu jind pe net la fişierele bibliotecilor universităţilor şi ale celorlalte biblioteci americane celebre şi mă întrebam cum am putea citi măcar pe sărite câte ceva din comoara lor informaţională.

Între timp proiectul a avansat şi au demarat şi alte acţiuni similare, astăzi existând sute de mii de volume scanate de către (sau cu ajutorul) Google şi Microsoft. Foarte multe dintre acestea sunt disponibile gratuit pe internet (cu excepţia celor care mai sunt încă purtătoare de drepturi de autor).

Am început să vă povestesc despre acest subiect deoarece noi, românii, suntem destul de mult în urma altor ţări. Începutul a fost făcut însă şi la noi, se lucrează într-un ritm destul de intens, dar problema cu care m-am confruntat eu este lipsa lucrărilor care au ca subiect Războil Crimeii (sau mai bine zis numărul foarte mic al acestora).

Apelând la motoarele de căutare şi la câteva liste de lucrări bibliografice (e mult mai bine să ştii ce anume să cauţi) am descoperit zeci de mii de pagini referitoare la acest subiect. Primul pas a fost să descarc (gratuit desigur) lucrările pe care le-am considerat că m-ar putea ajuta în încercarea mea de a afla tot ceea ce pot găsi despre serviciile poştale străine care au funcţionat pe teritoriul Principatelor Române pe timpul Războiului Crimeii.


Aşa că am început să citesc. Am norocul să mă descurc foarte bine cu engleza (citesc cursiv), cu franceza şi germana voi vedea eu cum mă voi descurca pentru că nu le stăpânesc la fel de bine.

Am început cu o culegere de scrisori ale unui comandant de navă din marina imperială engleză.


Am aflat din volum, de pildă, că în aprilie 1854 în portul Constanţa s-au aflat mai multe nave ale marinei imperiale, iar blocada navală constituită la gurile Dunării (pentru a împiedica orice comerţ rusesc) s-a încheiat în septembrie acelaşi an. După aceasta, ofiţerul britanic s-a deplasat spre Crimeea, primind alte însărcinări.
Ca fapt divers, ofiţerul avea o părere deloc măgulitoare despre ziarele vremii, care adoptau uneori o atitudine nu prea diferită de tabloidele de astăzi. Ce mi-e şi cu meseria asta de ziarist!

M-am apucat de citit al doilea volum din listă. Sunt deja curios ce voi mai afla (el este publicat în 1857, conţinând aşadar informaţii "proaspete").


Probabil că aţi observat că în titlu am inserat un "1" în paranteze. Pe măsură ce mai citesc câte un volum am de gând să-mi exprim în câte un articolaş impresiile şi (sper eu) şi eventualele descoperiri din domeniul istoriei poştale.

Nu vreau să închei fără a menţiona şi de ce m-am hotărât să scriu aceste articole: totul pleacă de aici.
În plus, aveam şi o promisiune făcută lui Eugen.

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Impresii şi câteva opinii

În ultimul timp am senzaţia că piaţa a fost umplută de cantităţi relativ mari de coliţe obliterate de complezenţă.
Sursa nu poate fi decât Romfilatelia.

Problema nu este că ea ar încerca să scape de stocurile mari acumulate în timp, ci aceea că (în opinia mea) transformă o marfă potenţial vandabilă peste o anumită perioadă în adevărate gunoaie!!!

Coliţele obliterate la mult timp după încetarea puterii de francare sunt nişte simple gunoaie, fără valoare filatelică. Pe deasupra, cred că legalitatea obliterării de complezenţă a acestor piese ar putea fi discutabilă.

Ele se alătură altor produse cu caracter speculativ care au aceeaşi origine.

Văd că se mai petrece un fenomen: catalogul Michel (mult apreciat în anii '90) tinde să devină el însuşi un produs speculativ care deformează piaţa filatelică, fiind în prezent un vector de susţinere a imposturii şi a ignoranţei crase prin cotele acordate tuturor acestor gunoaie.

S-ar putea ca unii să mă înjure (mai ales dintre cei care s-au lăcomit şi au cumpărat multe astfel de coliţe), dar e treaba lor, să fie sănătoşi.

Practic se formează o bulă speculativă care îi va afecta pe mulţi când se va sparge. Actualul model de comerţ filatelic (cote umflate chiar şi cu un ordin de mărime faţă de nivelul real al pieţei) este posibil să afecteze filatelia pe parcursul multor ani.

joi, 3 septembrie 2015

Pe internet a apărut o nouă categorie de speculatori

Eu i-am denumit speculatori, pentru a-i departaja de o altă tagmă - cea a speculanţilor. În realitate, graniţele între cele două categorii sunt destul de fluide.

Problema nu a apărut la timbre sau piese filatelice. Cazurile semnalate privesc obiecte diverse (inclusiv unele obiecte de colecţie). Care este însă problema până la urmă?

Unii vânzători de pe eBay (inclusiv dintre cei care au magazine virtuale) au descoperit, căutând pe internet cu ajutorul Google, exact obiecte dintre cele cuprinse în propriile listinguri de pe eBay. Fotografiile obiectelor listate pe portalul de licitaţii au fost copiate cu tot cu descriere (uneori aceasta finnd absolut nemodificată) şi postate pe alte pagini de internet, aparţinînd unor diverse persoane sau chiar comercianţi. Ceea ce era diferit faţă de listingurile originale de pe eBay erau preţurile, mult mai mari.

Se pare că există persoane (ori chiar firme - nu de la noi) care practică acest lucru. Schema este simplă:

     - persoana A oferă spre vânzare un obiect oarecare pe eBay;
     - persoana B copiază listingul lui A şi îl plasează pe o terţă pagină de internet, dar la un preţ mai mare decât cel solicitat de persoana A;
     - în situaţia în care B primeşte o comandă de la amatorul C, atunci cumpără obiectul de la A şi îl revinde imediat lui C, bineînţeles cu profitul gererat de diferenţa dintre preţurile solicitate.

Cazuri precum cele descrise au fost semnalate de mai mulţi negustori de pe internet prin intermediul blogului depe eCommerceBytes.

Cât este de legal aşa ceva nu aş putea să vă spun, dar dacă cineva ar dori să aplice schema în România, atunci ar fi obligat să respecte legislaţia românească privind comerţul pe internet (chiar dacă site-urile unde s-ar posta "marfa" s-ar afla în străinătate, dar administrarea acestora s-ar face din ţară).
Ce vă sfătuiesc este să ocoliţi orice site care oferă obiecte de vânzare şi care nu specifică în mod clar pe prima pagină identitatea persoanei juridice sau fizice care îl operează, precum şi datele de identificare fiscală ale acesteia (cod de înregistrare fiscală ori numele şi adresa persoanei autorizate, deoarece CNP-ul nu se poate afişa public).