Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 25 ianuarie 2015

Care e treaba cu internetul ăsta, de fapt?

De dimineaţă, după ce mi-am făcut o cafea am început să iau încetişor la pieptănat mesajele de pe mail, cele de pe Facebook, revista presei şi ştirile noi din readerul de RSS. Dau peste un articol al unui muzician pe un site timişorean, dar atenţia mi-a fost atrasă nu atât de articolul în sine, cât mai ales de titlul acestuia:


Deşi sunt un meloman împătimit şi am fost un mare fan al rockului românesc până prin anii '90, trebuie să recunosc faptul că în anii mai recenţi interesul faţă de trupele româneşti s-a mai domolit. Din două motive, aş putea spune: primul ar fi cel că ai noştri artişti n-au reuşit să mă convingă, cred că piesele româneşti cu adevărat excelente le-aş număra pe vreo două-trei degete de la o mână; al doilea motiv este că acum am de unde alege, iar internetul mi-a fost şi îmi este de un mare ajutor.

Tocmai din această cauză, afirmaţia artistului mă lasă indiferent, şi nu din cinism, ci pentru că, în opinia mea, internetul oferă tuturor un mediu în care, pentru orice domeniu, orice persoană (artist, cercetător, scriitor sau visător) poate să se trezească în faţă cu un termen de comparaţie. La fel stă treaba şi cu "specialiştii" în filatelie, să o spunem pe cea dreaptă. De aceea unii se dau şi-n cur, şi-n cap să câştige monopolul într-un anumit domeniu. Dar atunci când există un termen de comparaţie, până la apariţia unei stări de frustrare nu mai este decât un pas.
Chestia e însă că nu "concurenţa" e de vină pentru aceasta, iar încercările de "a-i da în gură celuilalt" nu fac decât să scoată în evidenţă un caracter de doi bani.

Revenind la afirmaţia de mai sus a muzicianului, există deja numeroase studii realizate de nume importante. Realizez foarte bine că referirea la "omorârea muzicii" de către internet sugerează efectul pirateriei. Păi, prietene, fii sigur că melomanul adevărat va face tot ce-i stă în putinţă ca, după ce a ascultat o piesă care i-a furat inima, ripuită însă de un ageamiu de pe cine ştie unde, va face tot ce va putea să intre în posesia unei înregistrări la o calitate cât mai bună.
Fără "piraţi", de unii n-ar fi auzit publicul niciodată. E vorba însă de cei buni cu adevărat, nu de orice manelist de mâna a şaptea (includ în această categorie şi iluştrii anonimi cu tot felul de "aere").

P.S. Să nu cumva să înţeleagă careva că fac apologia piratării muzicii pe internet. Dacă îţi place ceva, cumpără albumul sau piesa în cauză, pentru a-l ajuta pe artist să compună încontinuare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu