Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 14 ianuarie 2014

MViR: aşa-zisele erori de la prima emisiune

Despre aceste "minuni" cred că aţi mai citit pe blog, pentru că am publicat mai multe articole. Nici până acum nu ştiu de unde au apărut pe piaţa filatelică într-un număr simţitor (într-un certificat eliberat de Mikulski mai demult, acesta scria că ar exista 4 coli din fiecare valoare, adică 400 de bucăţi, respectiv de serii; de unde ar rezulta acest tiraj, nu se mai spune însă).
Este interesant că "erorile" care nu poartă supratiparul MViR în casetă nu au ajuns niciodată în România. Colile iniţiale ale acestor mărci de ocupaţie (uzuale model "Germania") nu au existat fără supratipar, conform cataloagelor germane mai vechi (pentru mărcile de ocupaţie în România s-au imprimat tiraje speciale, care se deosebesc de uzualele care au circulat în Germania prin seriile HAN imprimate pe marginile colilor).
Pe scurt, tirajele speciale ale uzualelor tip Germania au primit un supratipar la imprimeria Reichului (noua valoare în monedă românească, aplicată cu caractere gotice), apoi au fost expediate la Bucureşti, la Fabrica de Timbre, unde au primit al doilea supratipar, MViR în casetă dreptunghiulară.
Prin anii '80, un număr neprecizat de coli care poartă numai primul supratipar au apărut pe piaţa filatelică occidentală, fiind comercializate atunci (de către negustorii şi/sau casele de licitaţie care avuseseră "norocul" să procure aşa ceva) cu sume care au ajuns şi pe la 1.000 de mărci germane (moneda euro încă nu se inventase).
Este neclar ce cantitate de astfel de "erori" există pe piaţă. Majoritatea seturilor au fost expertizate şi poartă poansoanele a doi experţi: Mikulski şi Hey.
În prezent, negustorii şi casele de licitaţie din Europa Occidentală solicită pentru un set (neştampilat, fără şarnieră sau urmă de şarnieră), de regulă, preţuri cuprinse între 100 şi 150 de euro. Din rezultatele licitaţiilor pe care le-am urmărit în ultimii patru-cinci ani însă nu prea ar rezulta că pentru aceste piese s-ar înghesui colecţionarii. Nu pentru că amatorilor de piese ale ocupaţiei germane din Primul Război nu le-ar plăcea să le aibă în colecţii, ci pentru că piaţa "simte" când preţurile unor piese nu prea au legătură cu raritatea lor efectivă.

Zilele trecute, a apărut un astfel de set pe eBay, oferit pentru un preţ modic (probabil cu intenţia de a lăsa piaţa şi cererea efectivă să-şi spună cuvântul).
Setul a fost vândut în final cu un preţ de 55 euro, după 11 biduri. Piesele au fost cele din imaginile de mai jos. Ultima fotografie arată poansonul expertului Mikulski aplicat pe spatele celor trei mărci.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu