Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 30 aprilie 2012

Tutorial QuarkXPress: crearea unei aplicaţii pentru iPad, pas cu pas

În acest tutorial, Chris Nuernberger - Senior Designer la Quark, prezintă pas cu pas crearea aplicaţiei Jabber Magazine, o publicaţie electronică reală, care a fost deja publicată şi care se poate descărca gratuit pe iPad-ul propriu pentru lecturare.
Partea frumoasă a tutorialului este că fiecare pas în parte este prezentat detaliat şi se demonstrează efectiv puterea programului QuarkXPress, capacitatea acestuia şi facilităţile de care dispune pentru crearea aplicaţiilor de acest gen.
Celor interesaţi nu pot decât să le urez vizionare plăcută. Nu uitaţi că orice probleme sau neclarităţi pot fi ridicate (sau spuse) pe forumul oficial al Quark, aici: http://forums.quark.com/

Din nou despre evaluatori

În Monitorul Oficial nr. 279 din 26 aprilie a.c. a fost publicat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (sau, mai "tehnic", Hotărârea Guvernului nr. 353/2012).
Conform actului normativ, evaluatorii autorizaţi, membri titulari, se înscriu în Tabloul Uniunii, îin funcţie de calificarea corespunzătoare fiecărei specializări şi pot desfăşura activitatea de evaluare potrivit calificărilor profesionale dobândite.
Ar urma, într-un viitor oarecare (neprecizat), ca acest Tablou să fie el însuşi publicat în Monitorul Oficial.

duminică, 29 aprilie 2012

Lalele din grădina fermecată

M-am mai "jucat" puţin cu "savoniera" prin grădină şi uitaţi ce-a ieşit!



Mai puteţi vedea câteva şi aici.

Corespondenţă cu Africa de Sud, la începutul secolului XX

Am remarcat un lot de ilustrate vechi româneşti, expediate de un colecţionar de astfel de piese, domiciliat în Turnu Severin. Ilustratele sunt expediate pe adresa unui corespondent aflat tocmai la Cape Town, în Africa de Sud (şi ca să fiu mai exact, se pare că este vorba de două domnişoare colecţionare...).

Francaturile şi ştampilele nu sunt deosebite, dar destinaţia este una neobişnuită pentru epoca "Spicului de grâu". Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Ilustrată expediată în octombrie 1906. Domnişoara Amélie din Turnu Severin îi mulţumeşte colegei de pasiune pentru timbrele trimise, promiţând că-şi ia revanşa.

Pe ilustrata expediată în februarie 1907, românca îi povesteşte sud-africancei care este semnificaţia ruinelor din grădina publică a oraşului.

Ilustrata expediată în octombrie 1907 înfăţişează o imagine mai puţin comună: aşa arăta Mânăstirea Văratic după incendiul produs în 1900.

Ultima ilustrată (expediată în aprilie 1908) are o superbă vedere panoramică cu împrejurimile imediate ale Mânăstirii Polovragi. Domnişoara Amélie a francat ilustrata doar cu 5 bani în loc de 10, cât era tariful pentru o ilustrată externă, considerând-o "imprimat" pentru a face economie de 5 bani. Şi chestia a ţinut! Ilustrata n-a fost taxată pentru francare insuficientă.

În continuare, se aruncă banii pe prostii

De multe ori stau şi mă minunez cum dorinţa unora de a câştiga cu orice chip din chilipiruri îi aduce în situaţia de a lua ţepe. Partea amuzantă (pentru mine) apare atunci când văd şi pe ce spânzură unii banii, pe ce tipuri de falsuri de doi bani, aşa de grosolane încât ar putea fi recunoscute şi de un puşti de şcoală generală... Vă dau ultimul exemplu pe care l-am întâlnit.


Chestia asta nu seamănă cu un original nici să-l pici cu ceară! Partea amuzantă e că unii s-au "bătut" pe caricatura asta, care a fost vândută în final cu 55 dolari. În sine, suma n-ar fi mare, dar vorbeşte destul de bine de diletantismul vânătorilor de chilipiruri.
De ce m-ar interesa pe mine treaba asta? Păi bine, atunci când "isteţul" care şi-a tras-o singur va descoperi pe ce a aruncat banii, nu va vorbi de prostia lui, ci va face reclamă negativă clasicelor româneşti, pe motivul că sunt mai multe falsuri decât originale. Mai aşa se întâmplă mereu...

Negustor de timbre, la 1906

Este vorba despre un nume pe care nu l-am mai întâlnit în corespondenţa vremii, dar mi-a plăcut modul în care acest negustor (probabil de origine greacă) şi-a realizat propriile cărţi poştale.

Cartea poştală de faţă a fost expediată de omul nostru din Brăila, către un alt negustor de mărci probabil, în Candia, Creta. Probabil că drumul parcurs de cartea poştală a fost unul maritim, pentru că se distinge pe partea rezervată adresei o ştampilă de tranzit Constantinopol. Se pare că negustorul Brăilean era interesat de mărci din Creta, dar şi de proaspăta emisiune grecească dedicată jocurilor olimpice.
Piesa a fost vândută pe eBay cu 28 dolari.

Update

Mărcile de care vorbeşte negustorul din Brăila sunt ilustrate mai jos. 


vineri, 27 aprilie 2012

Tutorial QuarkXPress: totul despre foile de stil

Ai de făcut un document lung sau o carte tehnică, cu multe elemente dificil de aranjat pe rând (anumite cuvinte cu un alt font sau cu un alt stil, unele sunt îngroşate, altele sunt italice), ai paragrafe cu indentări diferite, unele titluri au un anumit font cu o anumită mărime, subtitlurile au altă formatare etc. Ce ai spune dacă QuarkXPress ar putea face acest lucru în mod automat pentru tine, şi în loc să munceşti o săptămână la realizarea unei cărţi, ai putea să o termini în doar câteva ore?

În tutorialul de mai jos aflaţi răspunsuri la aceste întrebări, precum şi multe, multe alte "şmecherii" care vă pot face viaţa muuuult mai dulce...

miercuri, 25 aprilie 2012

Un locotenent şugubăţ scrie de pe Frontul de Răsărit

Am văzut piesa într-o licitaţie online şi m-a amuzat textul locotenentului român, aşternut pe o carte poştală de propagandă (click pe imagini pentru mărire).


Reiau un fragment din textul mesajului:
"Aici este linişte, fetele îşi plimbă tinereţurile (sic!) pe străzi iar rusnacii te acostează: camarad, şto preda? Ce ai de vânzare??!"
Cartea poştală a fost expediată în februarie 1944 de către locotenentul Şteflea Marius din Regimentul 9 Roşiori (Oficiul Poştal Militar nr. 139). După dată, se poate afla unde se găsea unitatea locotenentului, dar las în seama cititorilor această plăcere (astăzi am avut o zi mult prea obositoare), ca de altfel şi plăcerea lecturării în întregime a mesajului.

marți, 24 aprilie 2012

De la Palatul Regal: plecată, dar returnată

O scrisoare interesantă din epoca "spicului de grâu" mi-a atras atenţia acum câteva săptămâni:

Plicul (clic pe imagini pentru mărire) a fost expediat pe 15 ianuarie 1903 de la oficiul poştal situat la Palatul Regal, după cum arată şi cele două frumoase amprente ale ştampilei oficiului. Plicul (având antetul casei regale) a fost expediat la Londra în regim de trimitere simplă, fiind francat conform tarifului, cu o marcă de 25 bani "spic". Plicul a ajuns la Londra pe 19 ianuarie, dar destinatarul - ia-l de unde nu-i! Părăsise localitatea, aşa cum arată ştampila dreptunghiulară de pe verso ("Parti / Gone Away" - sic!), precum şi o a doua ştampilă a oficiului londonez, purtând legenda "Returned"). Apoi plicul a luat calea spre ţară, fiind vizibilă şi o ştampilă Bucureşti - Cursa 1, datată 5 februarie.
Piesa este relativ rară datorită ştampilei "Palat Regal - Bucureşti". M-aş fi aşteptat la un preţ mai mare pentru ea dacă aş lua în considerare adevărata "bătaie" purtată (23 de biduri), dar s-a vândut pentru numai 61 euro.

Câteva "prefilatelice"

Săptămâna trecută au fost oferite pe eBay patru scrisori prefilatelice destul de frumoase, bine păstrate, care au avut preţuri de vânzare interesante. Le voi descrie în câteva cuvinte pe fiecare.

Această scrisoare este datată 1839, fiind expediată din Galaţi (oficiul consular austriac) la Livorno, în Italia. Pe faţă, în colţul stâng superior se vede ştampila liniară de plecare GALACZ. Scrisoarea este interesantă prin mai multe elemente:
- lângă ştampila liniară de plecare, se află (în dreapta) o altă ştampilă, a cărei provenienţă nu o cunosc;
- prin liniile trasate cu cerneală în cruce s-ar crede că a fost expediată drept trimitere "franco", dar există în acelaşi timp adnotări specifice tarifelor porto de încasat de la destinatar: un "1/2" în colţul stâng superior, un "25" mare, tăiat, în stânga, apoi din nou un "25" (toate par a fi scrise cu aceeaşi cerneală);
- scrisoarea a fost şi dezinfectată, se văd orificiile rastelului utilizat - probabil - la carantina de la Semlin (din păcate nu avem imaginea versoului şi nu ştim cu exactitate care a fost ruta spre Italia).
Scrisoarea a fost vândută pentru 286 dolari.

O a doua scrisoare este datată 1846, fiind expediată tot din Galaţi (pe 26 mai) spre Genova, tot prin intermediul poştei austriece (ştampilă liniară albastră, cu dată). Sunt vizibile ştampilele de serviciu şi adnotarea "22" făcută pe faţă cu cerneală.
Piesa a fost vândută pentru 192 dolari.

O a treia scrisoare provenind tot de la Galaţi (ştampilă monocerc, albastră), este datată 1861 şi este expediată cu porto (adnotarea cu cerneală de pe faţă a tarifului de perceput). Ea a fost vândută cu 88 doari.

Ultima piesă este datată 1868 şi are ca destinaţie tot Italia, fiind însă expediată din Constanţa, de la agenţia companiei austriece Lloyd (ştampilă monocerc cu data în centru LLOYD AGENTIE / KUSTENDJE, aplicată cu tuş negru-cenuşiu). Pe faţa scrisorii se distinge adnotarea "20" (parale) făcută cu creion de culoare albastră. Astfel de piese sunt destul de rare, dar scrisoarea s-a vândut pentru un preţ convenabil în opinia mea: 75 dolari, după numai 7 biduri. Ce e drept, nu a fost prezentată şi imaginea versoului scrisorii şi nici descrierea piesei nu sufla o vorbă despre ce s-ar fi aflat acolo.

luni, 23 aprilie 2012

Firefox 12 Final este disponibil pentru download

Ne anunţă colegii de la Download Crew.


Probabil că în următoarele zile, cei care utilizează Firefox pentru a naviga vor putea face automat update-ul la versiunea 12 (accesaţi din când în când meniul Help > About Firefox, iar cei care utilizează interfaţa în limba română, mergeţi la Ajutor > Despre Firefox).
Navigare plăcută!

Un nou magazin virtual

Datorită unei căutări pe Google făcute de cineva, am remarcat un nou domeniu (pentru mine, cel puţin), la care am dat peste un magazin filatelic virtual de care nu ştiam, filatelistul.ro.


N-am idee cui aparţine iniţiativa, pentru că pe site nu se specifică absolut nimic (atenţie, există o legislaţie care impune nişte obligaţii oricărui magazin virtual, de orice natură ar fi el). Dar se pare că este adresat românilor, fiind în limba română şi având preţuri în lei.
Am dorit să văd în ce condiţii se poate cumpăra, dacă este nevoie de înregistrare, cum poţi plăti şi alte asemenea nimicuri, dar toate acestea rămân cam în ceaţă. La "contact", dai doar de un telefon mobil cu număr românesc, în ciuda faptului că domeniul este găzduit undeva prin Houston, Texas.
Am "frunzărit" puţin oferta. Pare adresată mai cu seamă începătorilor, iar loturile oferite au o descriere care ar cam necesita ceva mai multe precizări (poate un număr de catalog, poate şi ceva detalii despre starea mărcilor - se vede în ilustraţii că sunt neuzate, dar cele mai vechi sunt cu, sau fără şarnieră?).
Preţurile mi se par cam piperate, dar fiecare e liber să ceară cât crede de cuvinţă, în final cumpărătorii decid.
Vă aştept opiniile.

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor!


duminică, 22 aprilie 2012

A fost laleaua neagră din grădina fermecată...

...dar s-a... corcit!


Falsuri, făcături. Forgeries and bogus

Nu am mai prezentat de ceva vreme falsurile oferite pe eBay, dar am avut grijă să strâng datele pentru a realiza un articol despre ele.

Iată un lot de falsuri (click pe imagine pentru mărire) care a fost vândut ca atare, drept falsuri, pentru o sumă nerelevantă. Motivul pentru care m-am hotărât să le prezint este însă natura acestor falsuri. Privindu-le cu atenţie, m-a frapat relativa apropiere de caracteristicile originalelor. Se vede destul de clar că clişeele falsurilor au fost realizate ceva mai recent, utilizându-se tehnologie modernă. Este un lucru periculos, deoarece dacă se realizează o "împerechere" a unui tuş bun cu o hârtie cu caracteristici apropiate de cea a epocii, s-ar putea ca piaţa să se confrunte cu nişte falsuri deosebit de periculoase. Tare mi-e frică să nu avem de-a face, cu aceste trei piese, nu de falsuri, ci de nişte probe pentru falsuri cu care vânzătorul să "testeze" piaţa.
Vânzătorul are ID-ul 8484henk şi este înregistrat în Franţa. Îl voi urmări, cum de altfel urmăresc şi alţi vânzători atât din Franţa, cât şi din ţările vecine (de unde, cu părere de rău trebuie să spun, provin cele mai multe falsuri şi făcături ale mărcilor româneşti). Poate că este doar un vânzător de bună credinţă, nu pot afirma altceva, dar un semnal de alarmă consider că trebuie tras. Să trecem pe... "atenţie!".

Iată două mărci din emisiunea Principatele Unite, 1864. Aceste mărci au circulat pentru o perioadă scurtă şi sunt rare în stare obliterată (cu excepţia mărcii de 6 parale, care nu a circulat deloc, fiind aşadar o marcă "neemisă"). Ambele piese au un numitor comun: ştampilele "Bucuresci" falsificate. Ştampilele de pe aceste mărci au agrafă bogată, după cum se poate vedea destul de uşor. Ori acest tip de ştampilă a fost introdus în serviciu abia în vara anului 1865, când mărcile Principatele Unite erau deja scoase din circulaţie.
O piesă oarecum asemănătoare (o scrisoare originală, cu o marcă originală de 30 parale 1864, dar cu ştampilă falsă Craiova - tot cu agrafă bogată - a fost relativ recent oferită pe Okazii.
Cele două mărci au fost vândute, prima cu 36 dolari după 10 biduri, iar a doua cu 10 lire sterline, tot după 10 biduri. Sumele nu sunt mari în ultimă instanţă, dar până la urmă se trezeşte vreun "expert" care încearcă să acrediteze ideea că aceste ştampile ar fi bune, de aceea este bine să acordaţi atenţie unor piese de acest gen.

Iată o piesă care m-a făcut să zâmbesc atunci când am văzut-o:
Pe o carte poştală obişnuită de 10 bani roşu, cineva a desenat (la propriu) o ştampilă fantezistă de Bucureşti.

Piesa de mai sus (click pentru mărire) a fost prezentată drept un plic prima zi a emisiunii. Chiar aşa? Uite că eu nu cred...     :))

Vrem-nu vrem, datorită comportamentului unor vânzători de pe eBay trebuie să revenim la făcăturile ordinare realizate prin "supratipărirea" mărcilor maghiare. Toate provin de la două persoane, una cu care ne-am mai întâlnit (ID-ul hold21112 înregistrat în Germania), dar mai apare şi una nouă cu astfel de oferte (este vorba de ID-ul gregus123, înregistrat în Canada). Nu am idee dacă cei doi se cunosc sau colaborează, dar piesele celui de-al doilea seamănă izbitor cu cele ale primului, dacă sunt examinate cu ceva atenţie. Dacă descărcaţi imaginile, în denumirea fişierului există şi numele vânzătorului, precum şi numărul de biduri şi preţul de vânzare al fiecărui exemplar (este vorba de piesele oferite de hold21112, deoarece gregus123 nu a prea vândut nimic).

Cu aceste mărci din "Zona de ocupaţie" ne-am mai întâlnit. "Supratiparul" nu are diacritice. Pe marca de sus apare şi un poanson care poate păcăli un neavizat. Astfel de "mărci de ocupaţie" nu au fost realizate niciodată, de nicio autoritate românească.

Mărci ale aşa-zisei "emisiuni locale Ada", primele două oferite de neamţ, celelalte de canadian. La o examinare cu puţină atenţie se vede că au o origine comună. Mai mult, "supratiparul" pare a fi realizat nu cu ajutorul unui ştemplu, ci cu ajutorul măriei sale calculatorul! Să trăiască imprimanta inkjet!
Faptul interesant este că această emisiune locală (particulară) a fost executată în localitatea Ada situată în prezent în Serbia (emisiunea este menţionată de Brainard), şi nu la Ada-Kaleh, aşa cum susţin aceşti vânzători (probabil ca să mărească "aroma" orientală). Stema "supratiparului nu este românească, iar la Ada-Kaleh sârbii n-au prea ajuns, din câte ştiu.

Acestea ar fi din aşa-zisa "emisiune locală" de la Sibiu. Prima are un element interesant în stemă - acea roată care nu a făcut parte niciodată din stema României. Celelalte patru (oferite de canadian) se apropie mai mult de neoficialele realizate la Sibiu, dar şi aici - dacă le priviţi cu atenţie - "amprenta" pare realizată tot de măria sa calculatorul.
Ce mă deranjează la aceste piese e că... nişte oarecare folosesc un simbol al României, cu tot cu sloganul "Nihil sine Deo". Oare cum ar reacţiona maghiarii dacă ne-am apuca şi noi să fabricăm piese cu coroana Sfântului Ştefan?
Referitor la prima piesă, mai este un amănunt de remarcat: verificaţi în orice catalog când a apărut marca de 2 coroane, verde. Istoric, piesa nu se susţine.

Încă o minune oferită de vânzătorul din Germania: o aşa-zisă marcă "locală" realizată la Hunedoara. Ei, na! Pe bune?

Acelaşi vânzător vine, de această dată, şi cu o inovaţie, nu de alta dar n-ar trebui să ne plictisim, devenea treaba prea monotonă, nu? Acest "supratipar" cică ar fi fost realizat în Ardeal! Uite că eu nu cred aceasă bazaconie.

Cele două plicuri au fost vândute cu 24 dolari, după trei biduri. La prima vedere ar fi un preţ bun, mărcile emisiunii Rădăşenii fiind rare circulate. Dar dacă ne uităm mai atent la ştampile, vedem că ele au fost "circulate" în aprilie 1948, când aceste mărci nu mai aveau putere de circulaţie, ba mai trecuse şi prima stabilizare peste România. Sunt ele frumoase, dar tot făcături rămân.

Dacă aveţi observaţii sau întrebări, puteţi să le lăsaţi sub forma unui comentariu.