Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 31 ianuarie 2011

Cum se face un catalog? (1)

Duminica, prin excelenţă este ziua în care, de peste patruzeci de ani, obişnuiesc să mă întâlnesc cu câţiva amici şi colegi de "suferinţă" într-ale filateliei, să mai discutăm, să mai schimbăm câte-o părere, să ne arătăm unul altuia ultimele achiziţii sau, pur şi simplu, să ne simţim bine împreună la un pahar de vorbă.

Vrând-nevrând, una dintre cunoştinţele mai vechi (care mai are timp până va beneficia de statutul de prieten) mă abordează cu o problemă: "Cine-ai vrea, dom'le, să facă catalogul?", zice el. "Păi, cine are cunoştinţele, dar şi voinţa necesară pentru asta", îi răspund. "Da' ce mare scofală este să iei Michelu' şi să faci o listă cu emisiuni?", continuă colegul. "Nu-i nicio scofală!", zic eu, continuând apoi: "Păi a făcut chestia asta firma Zimbrul Carpatin - copiind în plus şi greşelile din catalogul din '74, şi-a făcut-o şi Tudor, cu albumele ălea"... Colegul îmi ia vorba din gură: "Păi vezi, ce atâta filozofie?" Îi răspund: "Nu-i nicio filozofie, dar contribuţia matale unde este? Chiar îţi plac cataloagele ăstea?" (să mă scuze autorii, nu-mi plac ce-au făcut, dar e bine că măcar atât au făcut!) - iar colegul răspunde nonşalant: "Îmi plac - nu-mi plac, pe-astea le avem! Şi ce-ai vrea acum?" "Păi, ce să vreau? Să găsesc câţiva la fel de nebuni ca mine, să ne-apucăm să punem pe hârtie unul mai bun". "Şi de unde scoţi banii să-l faci?", mă întreabă, "n-ai văzut că Silviu Dragomir s-a lăsat păgubaş cu volumul doi de la monografie? Că nu-i acoperă cheltuielile toată munca depusă!" "Păi, măcar atâta lucru putem discuta, hai să vedem pe unde scoatem cămaşa, că nu-i împieliţatu-aşa de negru..." Mi se taie iar vorba: "Păi şi pe mine cine mă plăteşte pentru cât muncesc?" Îi tai şi eu vorba: "Dac-o iei aşa, nu meriţi nimic, nici să te mai bag în seamă! Pasiunea unde-ţi e?"

Discuţia încetează, toţi îşi lasă privirile-n pământ şi se-aşează tăcerea... Se trage din ţigări, se mai umple-un pahar cu Pepsi, se oftează, se urmăreşte cu privirea o "mândră" care defilează prin faţa geamului...

Unul dintre cei de faţă netezeşte cu mâna faţa de masă, oftează lung, bagă mâna în geanta de umăr ce stătea atârnată de spătarul scaunului şi scoate o agendă groasă, cu coperte roşii, ponosită de purtare. Desface zgârciul cu care era înfăşurată, o deschide şi o aşează pe faţa de masă la fel de roşie. Privirile celorlalţi îl urmăresc pe sub sprâncene. "Mmm... mi-am făcut nişte notiţe!..." Amicul cel scorţos îi taie şi lui vorba: "Acu' te-a luat şi pe tine? Ce notiţe?"

Scorţosul nu-i băgat în seamă deocamdată: "Uite, m-am gândit la capitolele ăstea..." Mă bag în vorbă: "Păi, cu capitolele e clar! Da' până acolo, ce vrei - specializat, sau simplificat?" Mi se răspunde: "Scriem şi vedem ce-o ieşi!..."

Mă înnegresc..., mă fac albastru, oftez şi-apuc să strecor printre dinţi: "Băh! N-aveţi viziune, tată!"

[Orice asemănare cu persoane reale este neintenţionată şi cu totul întâmplătoare. Textul de mai sus este doar un nevinovat pamflet]

(Va urma)

România Liberă: "El este poştaşul viitorului"

Poşta Română va disponibiliza 2.400 de angajaţi şi va dota factorii poştali cu PDA-uri şi telefoane mobile performante. După ce a investit degeaba 300 milioane euro în modernizarea din 2008, Poşta vrea o nouă reorganizare care presupune inclusiv „crearea celui mai mare proiect de retail banking", scrie România Liberă, comentând pe marginea unui document intrat în posesia redacţiei, care vizează cea mai nouă strategie de restructurare a companiei.

Mai multe detalii puteţi citi aici.

duminică, 30 ianuarie 2011

Este posibilă apariţia unui nou stat pe harta filatelică a lumii

În perioada 9-15 ianuarie a.c., în sudul Sudanului s-a desfăşurat un referendum care a avut drept obiectiv consultarea populaţiei regiunii cu privire la viitorul politic al acesteia. Aproape 99% din cetăţenii cu drept de vot ai acestei regiuni au votat în favoarea secesiunii, potrivit comunicatului autorităţii electorale locale, după numărarea integrală a voturilor populaţiei din nord şi din sud.

Astăzi, la Juba, capitala Sudanului de Sud ar urma să se desfăşoare o ceremonie, potrivit agenţiilor internaţionale de presă citate de ImpactNews, în care Salva Kiir, preşedintele regiunii secesioniste, ar urma să anunţe rezultatele oficiale ale referendumului. Victoria opţiunii secesioniste urmează să ducă la divizarea Sudanului, cea mai mare ţară africană, şi înfiinţarea celui de-al 193-lea stat din lume care, odată recunoscut de ONU şi de comunitatea internaţională, ar putea deveni un nou emitent de mărci poştale.

Autorităţile sudaneze centrale de la Khartoum au promis că vor recunoaşte secesiunea, în cazul în care scrutinul va fi liber şi transparent.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Comunicaţiile cu Australia revin la normal

Un comunicat al CN Posta Romana din 28 ianuarie a.c. ne înştiinţează că situaţia operaţiunilor poştale România-Australia din zonele afectate de inundaţii (zonele cu codurile poştale cuprinse între 4000 la 4999) a revenit la normal începând cu data de 27.01.2011.

"PDL vrea doar o singură dată, la o poştă"

"În intenţia de a controla tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, kilogramul, PDL a pus ochii pe una dintre puţinele instituţii ale statului care nu s-a intoxicat cu portocale: Poşta Română. Vîrful de lance al acestei ingrate acţiuni este Cezar Preda, vicepreşedinte al PDL şi deputat de Buzău. Preda face presiuni infernale asupra lui Valerian Vreme, pentru ca ministrul Comunicaţiilor să schimbe organigrama Poştei şi să mai creeze o funcţie erectilă de director executiv."

Cred că aţi remarcat ghilimelele. Textul este de aici. Că o fi sau nu aşa cum zic cei de la Caţavencu, vom vedea.

Emisiunea locală de mărci de la Moscopole

Moscopole este în prezent un mic sat cu 700 de locuitori, situat în sud-estul Albaniei. Dar aceeaşi localitate era, în perioada de vârf a dezvoltării sale (1760) un centru regional puternic: oraş cu peste 60.000 de locuitori, fiind al doilea oraş balcanic din punctul de vedere al populaţiei şi al prosperităţii, depăşit fiind doar de Constantinopol.
Oraşul Moscopole era cel mai important centru al aromânilor din peninsula Balcanică.

Tot Wikipedia ne spune că "Oraşul era locuit aproape exclusiv de aromâni. O analiză efectuată la Moscopole în 1935 asupra numelor de familie existente, a dezvăluit faptul că marea majoritate a populaţiei erau într-adevăr de origine aromână. Conform istoricului german Johann Thunmann care a vizitat Moscopole şi a scris o istorie a aromânilor în 1774, toţi locuitorii oraşului vorbeau limba aromână; mulţi însă cunoşteau şi limba greacă (limba bisericii), care era folosită pentru scrierea contractelor."

Un articol interesant despre Moscopole găsiţi şi aici, dar şi aici.

Am găsit şi un documentar (video) în trei părţi referitor la aromânii din Moscopole şi Korça, pe care îl puteţi urmări mai jos.



Să revenim însă la oile noastre, mărcile poştale. La Moscopole s-au pus în circulaţie două emisiuni locale (de fapt o emisiune cu modele originale, supratipărită ulterior). Aceste emisiuni nu sunt cuprinse în cataloagele internaţionale generale. Ele sunt însă descrise, catalogate şi evaluate de cataloagele greceşti Hellas şi Vlastos.

Cine a pus în circulaţie aceste două emisiuni? O întrebare mai delicată, la care probabil că cel mai potrivit răspuns este administraţia locală greacă. Cât de implicaţi sunt aromânii băştinaşi în geneza acestor mărci, nu aş putea să spun. Ce ştiu însă este că acum ceva ani am avut ocazia să ţin în mână un plic frumos francat cu câteva mărci din această emisiune, având şi scrisoarea originală în interior. Plicul era expediat de la Moscopole la Viena, iar mesajul era scris în armână cu litere latine. Un preot armân îi povestea fratelui său (subofiţer intendant la Viena) giumbulşucurile făcute de unul dintre nepoţi, descriindu-i apoi pe câţiva membri mai apropiaţi ai familiei, pe care vienezul nu-i mai văzuse de ceva timp. Naturaleţea mesajului m-au determinat la acea dată să cred că plicul a fost o corespondenţă cât se poate de reală şi nu o făcătură, aşa cum se mai găsesc destule din această perioadă.

Dacă aceste emisiuni ar putea sau nu intra în aria de interes a colecţionarilor români - este un lucru pe care nu eu l-aş putea spune. Bineînţeles că rămâne la latitudinea fiecărui filatelist să îşi stabilească obiectul colecţionării şi limitele acestuia. Să vedem însă mai multe detalii despre aceste mărci.

Prima emisiune a fost pusă în circulaţie pe 24 iunie 1914, conform cataloagelor greceşti. Ea este compusă din 15 valori cu nominalele exprimate în lepta şi drahme greceşti. Textele sunt tot greceşti, atât ca limbă, cât şi ca alfabet. Toate valorile poartă inscripţia EPIRUS în limba greacă. Valorile mici, în Lepta, înfăţişează un vultur bicefal, în timp ce valorile mari, în Drahme, sunt bicolore, având desenul cadrului comun pentru toate valorile, centrul fiind diferit şi reprezentând monede antice greceşti.

Cele 15 valori sunt următoarele:
1 Lepta - brun-galben
2 Lepta - negru
3 Lepta - galben
5 Lepta - verde
10 Lepta - roşu
25 Lepta - albastru
30 Lepta - violet
40 Lepta - gri-oliv
50 Lepta - violet negricios
1 Drahma - brun-galben, centrul oliv
2 Drahme - carmin, centrul gri
3 Drahme - gri, centrul brun roşcat
5 Drahme - oliv, centrul brun-galben
10 Drahme - portocaliu, centrul albastru
25 Drahme - violet, centrul negru.

Valorile mici sunt imprimate pe hârtie vărgată. Toate valorile sunt dantelate 14½ în linie. Să vedem şi câteva imagini.



O serie neuzată de 15 valori este oferită pe site-ul casei greceşti de licitaţii Karamitsos cu 15 euro. Cu toate acestea, aceeaşi firmă oferă şi o serie de varietăţi, cele mai deosebite fiind centrele răsturnate la valorile mari.

Centru răsturnat la valoarea de 10 Drahme: 150-200 euro (Karamitsos).


Aceeaşi varietate, lot de două unicate vândute de casa Cherrystone cu 240 dolari (noiembrie 2009, lotul nr. 3514).

Pe 18 noiembrie 1914 a fost pusă în circulaţie cea de-a doua emisiune din Moscopole - de fapt sunt primele 13 valori din prima emisiune, supratipărite cu textul ADMINISTRAŢIA GREACĂ MOSCOPOLE (în limba greacă, cu caractere ale alfabetului grec) aranjat pe două rânduri.


În imagine: trei dintre cele patru valori mari în Drahme (cea de 2 Drahme este cheia emisiunii) având varietatea de supratipar MOSHOPoLIS (al treilea o este mai mic) pe rândul doi; lotul a fost oferit de casa Karamitsos pentru 300 euro (click pe imagine pentru mărire).


Un alt lot de varietăţi ale supratiparului, oferit de aceeaşi casă pentru acelaşi preţ (click pe imagine pentru mărire).

Să vedem şi câteva piese circulate cu aceste mărci (preţurile reprezintă realizări efective, dacă nu se specifică altfel):


1914, Koritza - Berlin, 275 dolari SUA (Cherrystone, iulie 2005, lot 771).

1914, Moscopole - Viena, 375 dolari SUA (Cherrystone, noiembrie 2005, lot 1590).


O altă scrisoare (oferită de această dată de Karamitsos pentru 100 euro, dar nevândută) expediată din Moscopole la Hamburg, cu retur în Grecia (click pe imagine pentru mărire).

Iată că există un câmp interesant de colecţionare, dar şi de studiu. Din păcate, nu cunosc niciun colecţionar român pentru astfel de piese. Rămâne întrebarea dacă aceste două emisiuni locale ar putea fi sau nu incluse într-un viitor catalog specializat românesc. Părerea mea personală în această problemă este că, totuşi, în ciuda afinităţilor de limbă şi cultură pe care le avem cu aromânii din Albania (dar şi din celelalte regiuni ale Balcanilor), aceste emisiuni reprezintă mai degrabă o reflecţie a intereselor geopolitice greceşti în regiune.

Mă simt obligat să menţionez că cel ce m-a determinat să scriu acest material este colegul într-ale "suferinţelor" filatelice, Cornelius Ionescu, cel ce are o serie foarte interesantă de articole publicate pe propriul blog.

© Max Peter 2011. Toate drepturile rezervate.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Câteva piese...

Alaltăieri, parcă le veniseră la toţi să se lepede de mândrul Cap de bour de 54 Parale. Un argentinian, un brazilian şi un belgian. Fiecare cu al lui. Numai unul şi unul. Toţi trei se nimeriră... uite-aşa:




Nu-i aşa că seamănă? Că cică de-aia au fost făcute cu acelaşi clişeu!

Lăsând gluma la o parte, vă semnalez o piesă pe care am avut ocazia să o văd şi în original:

Un plic nedatat (circa 1850) expediat din oficiul poştal consular austriac din Bucureşti (BUKAREST 15 FEB.) cu plata taxelor efectuată în numerar de către expeditor, adresat la Sibiu (sosire HERMANNSTADT 19/2), redirecţionat către Viena; o nouă ştampilă HERMANNSTADT 20/2 aplicată pe faţa plicului, cu sosirea pe verso (9 Uhr Abends 2?/2, fără numele oficiului). La plecarea din Bucureşti a fost aplicată şi ştampila FRANCO în oval, o ştampilă rară).

Şi fiindcă nu mă pot abţine să mai glumesc puţin, uitaţi-vă ce destinatar simpatic are mandatul de mai jos:


"Mandat poştal pentru suma de Lei 5 TOCMAI Dlui MINISTER CONSOLAT..." E clar că l-a consolat, odată ce i-a trimis cei cinci lei, nu-i aşa?

"Istoria Poştei" pentru elevi

"Începând cu 21 ianuarie a.c., CN Poşta Română SA va susţine în cadrul mai multor şcoli din ţară o serie de cursuri despre «Istoria Poştei», beneficiarii acestora urmând a fi elevii de clasa a V-a", se arată într-un comunicat al companiei.

CN Poşta Română SA a demarat, cu acordul Inspectoratelor Şcolare Judeţene, un proiect cu caracter educativ, pentru anul şcolar 2010-2011, prin care va susţine în şcoli o serie de cursuri legate de istoria Poştei Române. De primele astfel de cursuri vor avea parte elevii şcolii cu clasele I-VIII Nicolae Grigorescu, din Satul Filioara, Comuna Agapia, Judeţul Neamţ şi cei ai şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi, în data de 21 ianuarie, respectiv 24 ianuarie a.c.
Dincolo de prezentarea tradiţiilor şi a istoricului Poştei, cursul vizează familiarizarea copiilor cu transmiterea de mesaje prin corespondenţă, completarea şi expedierea unei scrisori. Prin acest proiect, Poşta Română şi-a propus să îi aducă pe elevi mai aproape de ceea ce înseamnă comunicarea tradiţională şi genul epistolar, încercând să sporească dorinţa acestora de a relaţiona prin intermediul corespondenţei şi de a le dezvolta pasiunea pentru filatelie. 
Cursurile de "Istoria Poştei" vor fi susţinute de reprezentanţi ai companiei, delegaţi de către Preşedintele-Director General, Dumitru Daniel Neagoe, iar la finalul acestora, copiii vor primi, din partea CN Poşta Română SA, cadouri constând în produse filatelice.

Sursa: CN Poşta Română.

marți, 25 ianuarie 2011

Cum fac unii bani pe spinarea fraierilor

Spuneam, într-unul din posturile anterioare cu piese din licitaţii, că voi dedica un articol separat pentru aşa-zisele "emisiuni locale" inventate de unii, cu care se păcălesc alţii!

Două piese din aşa-zisa emisiune locală Aletea (n-aţi auzit de ea? Păcat!)


Alte patru piese din aşa-zisa emisiune Satu Mare:


Numărul variantelor din aceste "locale" este, deocamdată, necunoscut. Principalul motiv ar fi că... ele nu s-au terminat încă de... tipărit! Reţeta este simplă: mărci de duzină care se pot achiziţiona în coli complete şi, din care, din păcate pentru fraieri, din emisiunile care s-au supratipărit la Oradea de exemplu (numai că aici nu este o regulă: emisiunile locale din Ardealul de Nord au utilizat mărci aflate în circulaţie în zonă, după Diktatul de la Viena, dar "fabricanţii" nu au respectat acest "principiu", utilizând pentru supratipărire şi emisiuni ulterioare, care nu au circulat niciodată în Ardeal). Aici apar două posibilităţi: ori autorii sunt lemn-tămâie la istoria poştală a perioadei, ori chiar au vrut să fabrice "rarităţi" pentru cei mai puţin iniţiaţi. Ca "tiparniţă" este utilizat ori un clişeu de zinc sau chiar o ştampilă de cauciuc, dacă nu direct... imprimanta calculatorului (un cunoscut din Germania mă întreba acum ceva timp de ce se "întinde" la umezeală "supratiparul" acestor locale!)

În ultimii cinci ani am remarcat cel puţin şapte identităţi pe eBay care s-au ocupat sau se (mai) ocupă cu aşa ceva. Vreo patru - cu domicilii declarate în Ungaria, unul în Germania, unul în Franţa etc., etc. De regulă nu fac mulţi "pureci" sub aceeaşi identitate. Îi puteţi depista pentru că vând, aproape întotdeauna, aproape numai piese din această categorie. Se feresc să aibă conflicte cu potenţialii cumpărători şi nu o să-i vedeţi cu sub 99% "pozitive".

Iată cum arată pagina unei astfel de "erori" (click pe imagine pentru mărire):


Observaţi (în afara preţului) şi menţionarea expresă a faptului că "piesele nu sunt expertizate" (nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!). Din păcate, noul sistem de "mascare" a bidder-ilor adoptat de eBay de ceva timp nu mai permite observarea identităţii acestora - adică nu se mai vede dacă sunt aceleaşi persoane sau persoane noi, diferite, pentru că (este un fapt cunoscut de cei cu "vechime" mai mare) se obişnuieşte să se utilizeze bid-uri "de faţadă" pentru atragerea unor cumpărători reali, care "vânează" ceea ce văd că "se cere de alţii".

Dacă aveţi curiozitatea să vedeţi cam ce alte piese mai oferă individul, vi se oferă revelaţia de mai jos (click pe imagine pentru mărire):


... adică piese din aceeaşi categorie (la toate se specifică "neexpertizarea"): ori emisiunile provizorii care au fost puse în circulaţie în teritoriile dezlipite din fostul imperiu, ori emisiuni apărute în statele de la graniţa Ungariei, după septembrie 1944.

Eu nu am fost păcălit de aceşti "maeştri", vreau doar să fac ceva mai "publice" aceste măgării pentru a veni în ajutorul celor mai puţin iniţiaţi. Deocamdată nu dau niciun indicativ al vreunui utilizator eBay, dar s-ar putea să încep să o fac. Iar dacă vreun nominalizat se supără, să îşi aducă mai întâi aminte dacă a fost sau nu atenţionat înainte de vreun alt utilizator eBay despre natura pieselor pe care le comercializează.

Iar pentru cei ce aveţi prieteni prin Mabeosz, transmiteţi-le să se ocupe de problemă mai cu răspundere, aşa cum (n-)au făcut-o şi în cazul falsurilor unor ştampile prefilatelice din Ardeal, descoperite acum câţiva ani.

luni, 24 ianuarie 2011

25 ianuarie: Fondul Proprietatea - listat la Bursă

Mâine se va desfăşura un eveniment aşteptat îndelung de unii, neimportant pentru alţii.

Poşta are drept acţionar şi Fondul Proprietatea. Care fond se pregăteşte să-şi schimbe, la rândul lui, o parte din acţionari. Mirosul banilor a atras şi mulţimea de speculatori, precum dulceaţa muştele. Care va fi configuraţia acţionariatului Fondului în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat este greu de spus la această oră. La fel de greu de spus precum şi enumerarea viitoarelor pretenţii ale boardului asupra companiilor cu capital de stat la care deţine fondul o parte din acţiuni.

Chiar şi pentru actuala conducere a Poştei, indiferent de cât de "conectată" cu puternicii zilei ar fi, tot ar trebui să le treacă câte un fior prin şira spinării... Cine ştie cum se schimbă optica şi vor mai fi întrebaţi unii şi alţii cum este banul cheltuit?

Şi de ce-ar interesa pe noi, ăştia cu timbrele? Păi scrie în Legea societăţilor comerciale...

Trebuie să-i mulţumesc lui Lucian Davidescu că mi-a adus aminte de eveniment, că luat cu treaba uitasem.

UPDATE

După ce face un scurt rezumat al primei zile de tranzacţionare, Khris ţine să sublinieze (oare de ce numai "poştaşii" n-or vrea să recunoască?): "Fondul Proprietatea are în portofoliu companii strategice pentru economia naţională, companii care au însă dezavantajul de a avea management public. Iar până în prezent nu există niciun exemplu de companie de stat care să fi performat cu adevărat."

Marcă "Spic" înjumătăţită

Tot discutând cu un amic despre minunile care se pot descoperi prin licitaţiile on-line, acesta îmi indică o piesă a cărei imagine o salvase deja pentru arhiva lui digitală şi pe care o reproduc şi aici:


Este vorba de un fragment dintr-o carte poştală închisă de 15 Bani, pe care este aplicată o marcă de 10 Bani roşu înjumătăţită diagonal, ştampilă Bucureşti, data incompletă.

Nici eu, nici amicul meu nu am ţinut piesa în mână, mărginindu-ne să discutăm doar după această ilustraţie. Amicul meu susţine că piesa este originală. Eu am rezerve însă, întărite de următoarele argumente:
- oficial, reglementările poştale în vigoare interziceau utilizarea fragmentelor de mărci pe corespondenţă;
- valoarea "francaturii" de 20 Bani (15+½ din 10 Bani) nu se potriveşte niciunei categorii de trimiteri (cartea poştală închisă a fost admisă la expediere drept scrisoare simplă externă, dacă era francată suplimentar cu 10 Bani, realizându-se tariful standard de 25 Bani).

Cum aţi comenta această piesă, dacă v-ar cădea în mână?

duminică, 23 ianuarie 2011

Ce-au mai copiat chinezii? Capete de bour!

Un întreprinzător chinez propune pentru vânzare on-line facsimile ale unor mărci mai mult sau mai puţin rare emise de o sumedenie de ţări. Şi pentru că vestitele noastre "Capete de bour" nu puteau să scape, se regăsesc şi ele printre "piesele" propuse de întreprinzătorul chinez la un preţ de 0,99 dolari SUA bucata.

Nu voi face comentarii, deoarece "reproducerile" sunt departe de a fi în stadiul de pericol potenţial.

Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!

O piesă văzută on-line, oferită (bineînţeles) ca atare.

De unde şi titlul...  :))

Căişori, nedantelate

Din nou apar prin licitaţiile on-line diverse piese nedantelate din emisiunea "Căişori", oferite drept probe sau eseuri.

Să ne întoarcem puţin în timp. Pentru cine e ceva mai vechi în breaslă, poate îşi aduce aminte de piesele apărute începând cu 2006 pe Delcampe. La început, nimeni nu ştia ce sunt şi le-a achiziţionat. Numai că... ştiţi proverbul: seamănă, dar nu răsare! Toate piesele se dovedesc făcături. Dar vânzătorul (la început unul singur, elveţian, peste doi ani încă unul) le oferea fără nicio garanţie, iar preţurile percepute erau modice, nu puteai acuza pe nimeni de înşelăciune, ci doar pe tine de propria-ţi prostie. Eu însumi am achiziţionat, prin 2007, un set complet de blocuri de câte nouă exemplare, pe care am plătit modica sumă de 15 euro. Ştiam ce cumpăr, doream numai să mai am "ceva în plus" în colecţie, la o emisiune care nu poate fi caracterizată drept bogată în varietăţi.

Cam în aceeaşi perioadă s-au înmulţit ofertele de serii în blocuri din emisiunea "Căişori" - de această dată dantelate, cu o dantelură prost executată, în linie. Tot atunci au început să apară şi "erorile" cu margine de coală nedantelată - în fapt, doar falsuri neterminate.

Ce cred că s-a întâmplat atunci: i-a trăznit cuiva ideea de a fabrica "facsimile", pe care să le comercializeze legal şi la preţuri "bune" faţă de "preţul de producţie", adică în câştig. Care câştig se pare că a fost bunicel. Au fost seturi vândute şi pentru 100 de euro (cu preţ de "strigare" de numai 15-20 de euro). Prin 2007, numărul ofertelor de serii în blocuri cu falsuri începuse să-l depăşească pe cel cu blocuri originale. Probabil că mulţi s-au "prins" până la urmă de mişcare, iar desfacerea nedantelatelor a devenit nerentabilă, prin 2008, numărul lor scăzând.

Iată însă că în vara lui 2010 apare un nou vânzător francez al acestor "produse". Am mai menţionat ceva piese, iată încă o "mostră" oferită în ultimele două săptămâni:






Piesele au fost vândute în medie cam cu câte 10 dolari SUA de bloc. Merită, nu-i aşa? Până una-alta, vinovat e cel ce dă banii.

Un alt set a fost oferit de un vânzător în cadrul unui lot mai mare. Există similitudini, la valorile de 15 şi 40 Bani (vedeţi urmele marginale, faceţi click pe imagine pentru a o vedea mărită):


Ce spun specialiştii (ăia mai mari ca mine): ca piese nedantelate din această emisiune se cunoaşte doar un bloc de 8 mărci din colţul stâng inferior al colii, precum şi circa trei-cinci blocuri de patru. Ele par a fi executate pe hârtia originală şi pot fi catalogate ca probe definitive de planşă (Eng. final plate proof). Mai jos aveţi imaginea blocului de opt piese, cea mai mare formaţie cunoscută şi piesă considerată unicat (click pe imagine pentru mărire).

O problemă tradusă din română în română, pentru cei mai grei de cap

Luaţi de citiţi ce scrie Alex Nicolin despre dictactul social. Pentru unii, e momentul.

De prin licitaţii...

Şi în săptămâna aceasta am selectat câteva piese observate prin licitaţiile on-line şi pe care vi le supun atenţiei.

O piesă "soră" cu cea de 3 parale prezentate data trecută (şi oferită spre vânzare de aceeaşi persoană). Ghiciţi data din ştampilă? Probabil 22 MAR 72? Reamintesc un lucru simplu: emisiunea "Principatele Unite" nu a fost obliterată decât cu ştampile cu un singur tip de dată, numai cu ziua şi cu luna; ştampilele cu an în dată au fost introduse după retragerea acestei emisiuni din circulaţie.

Un lot de "Cuza" 1865 (piesele nu au fost oferite în grup, ci separat). Cine comentează şi ghiceşte de ce le-am introdus, primeşte ca premiu pe e-mail un link de unde va putea descărca una din lucrările vestite referitoare la primele mărci româneşti.

Care este bună şi care nu? Încă nu am dat de lucrarea care să detalieze caracteristicile originalului. Mă contrazice cineva?

Iată un plic (filatelic, evident) pe care îl semnalez pentru reclama făcută de autorul "produsului": MAISON DE TIMBRES POSTES MAX ZAIGHER (e doar coincidenţă de nume, nu suntem rude) Bucharest Sărindar 6.

O piesă pe care a fost puţină bătaie: 15 bid-uri, adjudecată cu 308 dolari americani. Merită? Păi, orice piesă circulată în Pocuţia este foarte rară, iar preţul nu ar fi deloc mare. Cu condiţia ca piesa să fie şi originală. Eu nu zic că nu este, ci că nu-mi place. Faceţi click pe ilustraţii ca să le vedeţi la mărimea originală. Expertiza istorică e greu de realizat, din cauza lipsei datei de pe ilustrată. Apoi, nu cunosc să existe piese cu supratiparul PTT-FF circulate "pe bune" în regiune (cu toate că ştiu însă astfel de piese, dar din emisiunea Moldova). Apoi, încă nu am vazut francaturi mixte CMT cu alte mărci (dacă poate cineva să semnaleze aşa ceva, îi rămân dator). Apoi, uitaţi-vă la supratiparul CMT: mie unuia nu-mi inspiră încredere. Apoi, cine credeţi că utiliza mărcile, în condiţiile de atunci? Nu cumva acei localnici erau sătui de Habsburgi? Care ar fi fost rostul acelei viniete? Orice comentariu este binevenit.