Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 1 aprilie 2018

Se întâmplă şi la case mari

Mărcile poştale dn primele emisiuni clasice româneşti au atras întotdeauna colecţionarii de pe întregul blog. Din păcate în perioada mai timpurie a filateliei au existat întreprinzători care s-au gândit că pot scoate un profit pe seama cererii filateliştilor. Nu în toate ţările au existat reglementări care să încadreze copierea timbrelor acolo unde îi este locul, în rândul infracţiunilor.

Cel mai adesea, copiile realizate după timbrele vechi au fost comercializate drept ceea ce erau - simple copii ori facsimile menite să umple căsuţele goale din albumele pasionaţilor care nu-şi puteau permite achiziţionarea originalelor, ori nu aveau de unde. O parte a negustorilor "cinstiţi" au lăsat însă la o parte orice ruşine, înşelându-i pe amatori. Practica a devenit din ce în ce mai des întâlnită, încât astăzi nu mai miră aproape pe nimeni. "N-am ştiut" - se apără negustorii, sau aruncă în faţă... "nu sunt specialist!".

Din păcate copii grosolane (sau caricaturi cum le-am denumit) continuă să se regăsească în ofertele unor negustori cu pretenţii, pentru care obţinerea unui pumn de mărunţiş contează mai mult decât onoarea şi profesionalismul.


Aveţi mai sus o mostră de caricatură oferită drept original.


Sau acest fals uşor de identificat pentru un cunoscător de nivel mediu.

Păcat!

sâmbătă, 31 martie 2018

Duble impresiuni

Mi-am îndemnat întotdeauna prietenii ca atunci când răsfoiesc licitaţiile online să deschidă bine ochii, pe de o parte pentru a se feri de potenţialele oferte dubioase, iar pe de altă parte pentru a identifica mărci sau piese care prezintă caracteristici interesante. Vă prezint mai jos două cazuri.

Un prim caz îl constituie un unicat neştampilat al mărcii de 5 parale Cuza, 1865, care prezintă o varietate de imprimare semnalată deja: o frumoasă impresiune dublă (parţială din păcate).

Dublarea desenului este vizibilă de-a lungul cadrului vertical drept, precum şi în cartuşul drept inferior al valorii nominale. Din păcate marca a avut şi un defect (un pliu în coţul drept superior, vizibil). Marca a fost vândută anul trecut, în vară, pe eBay:


Tot anul trecut şi tot pe eBay s-a vândut o altă marcă românească veche prezentând o impresiune dublă. Din păcate, imaginea postată de negustorul britanic a fost de o calitate execrabilă (este caracteristica acestui vânzător).


Aşa, din avion, a fost dificil de apreciat dacă piesa era sau nu originală (mă abţin). Dar din câte ştiu dubla impresiune la mărcile de 5 parale 1866-67 nu a fost catalogată. Piesa a fost vândută contra unei sume de nivel mediu.


Dacă vă întrebaţi cumva de ce fac semnalarea abia acum, anul trecut nu am fost în cea mai fastă perioadă a mea.

marți, 27 martie 2018

Hai să facem, ca să ne aflăm şi noi în treabă

Astăzi am dat peste un articol publicat pe pagina agenţiei Agerpres. Se anunţă că Poşta Română lansează un nou serviciu de imprimare personalizată a unor... etichete tip timbru. Adică nu timbre, ci numai etichete. Noul serviciu apare deja pe pagina de internet a Poştei, aici.


Ca să nu vă faceţi iluzii de pomană, etichetele nu au valoare poştală şi nu pot fi utilizate pentru plata serviciilor poştale. Păi care-i fumuseţea serviciului atunci? Că etichete poate să-şi scoată oricine la propria imprimantă, iar povestea cu dantelura nu mai este demult ceva specific în exclusivitate Poştei ori Fabricii de Timbre.

Aşa se întâmplă când cei care se ocupă de o treabă habar n-au ce se întâmplă la alte administraţii poştale. Serviciul cu imaginile personalizate este legat nu de etichete fără valoare, ci de timbre cu valoare nominală şi putere de circulaţie poştală. Exemple? Franţa, ori Austria. Sau mai aproape, în Moldova!

Povestea lucrului făcut numai pe jumătate este legată de impotenţa şefilor Poştei în administrarea reală a SA-ului Romfilatelia, în refuzul de a înţelege care e treaba cu monopolul punerii în circulaţie a timbrelor şi efectelor poştale, dar şi în neîndeplinirea atribuţiilor privind reglementarea acestei activităţi de către ANCOM.

Poate că are cine trebuie urechi de auzit.