Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 26 august 2013

Coliţele vechi au "priză" la cumpărători, spre deosebire de cele noi

Tot urmărind licitaţiile online, remarc cu amărăciune că în aria europeană loturile de piese româneşti nu se prea văd, ca nivel al preţurilor. Rar mai dai peste câte un lot care să se achiziţioneze la mai mult de două-trei sute de dolari, în timp ce piesele ruseşti de exemplu ţin mai mereu "capul de afiş", cu preţuri situate frecvent peste o mie de dolari.
În acest weekend am urmărit un lot de coliţe româneşti, care a "rupt" puţin amorţeala din zona pieselor româneşti. Nu este ceva nemaipomenit în opinia mea, dar câteva seturi mai bune au existat (Victoria, OSP, 10 ani comerţ filatelic de stat etc.). Întregul lot a fost achiziţionat cu 456 dolari, după 13 biduri. Vă puteţi face o idee despre componenţa lotului din imaginile de mai jos.


Ceea ce nu prea vrea lumea să înţeleagă este că filatelia se face pe bani, nu pe nasturi. Piesele bune nu vor fi niciodată gratuite sau ieftine.

8 comentarii:

  1. este ceva pe lumea asta care să fie bun şi gratuit în acelaşi timp???

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna seara , din ce spuneati s-a rupt "amorteala" . Nu prea sunt de acord , daca adunam cotele nu prea iesim in bani, nu am calculat dar cred ca pretul e prea bun spre ieftin , plus un 30 $ transportul cred ca e OK . Ne cam facem iluzii cu cotele , evident tine de forta tarii , dar poate cu ajutorul unui Carol ... sperante ... s-a vazut clar pe China ce se poate face. Pentru mine " colectarea" / colectionarea filatelica e o placere ( e mult spus pasiune , termenul poate se acorda pentru o femeie ) si o tratez ca atare , cred ca acelasi lucru o face fiecare dintre noi , care nu a mostenit o colectie de valoare sau a avut un tatic mai scos din necaz. Cu deosebita stima , Mihai

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre cotele cataloagelor am mai scris (destul de mult, am chiar un serial denumit "Care este preţul mărcilor poştale"). Cotele au sucit minţile multor colecţionari (de fapt nivelul lor), până au constatat cam cu ce se mănâncă şi cât de reale sunt ele în comparaţie cu practica pieţei.
      Există (aş putea spune) două tendinţe printre colecţionari şi printre strângătorii de mărci poştale (nu întotdeauna echivalează definiţiile): o tendinţă este cea de părere de rău după fosta "filatelie de masă"; o alta este cea promovată de adepţii specializării.
      Bineînţeles că fiecare este liber să practice colecţionarea aşa cum îl duce capul şi după cât îl ţine buzunarul. Nu îmi place însă corul bocitoarelor care proclamă că "strugurii sunt acri", dacă sunt înţeles. Peste un anumit nivel (dacă ai pretenţii), vrei-nu vrei, bagi mâna mai adânc în buzunar.

      Ștergere
  3. M-as mira ca lotul sa nu fi fost cumparat de un negustor. 456 dolari e o suma bunicica, dar la o analiza sumara mi se pare ca valoarea pieselor e mai mare, deci la 456 dolari a fost "ieftin".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu cred acelaşi lucru. Luate la detail s-ar putea vinde cu o sumă mai bună.

      Ștergere