Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 25 iunie 2013

Preţuri bune pentru clasice

Două piese clasice româneşti mi-au atras atenţia prin preţurile obţinute în licitaţiile de pe eBay. Ele se ridică peste media tranzacţiilor obişnuite, chiar dacă sumele nu sunt nemaipomenite. Dar parcă meritau semnalate pe "moleşeala" care a cuprins mediul online în ultimele săptămâni (ştiu, îmi veţi spune că este perioada concediilor, dar pasionaţii nu iau concediu niciodată!).

Prima piesă este un unicat de 80 parale din a doua emisiune pe hârtie alb-gălbuie. Marca mai este încă lipită pe un mic fragment de hârtie albăstruie, care îi dă un aspect oarecum cenuşiu (datorită hârtiei foarte subţiri, semitransparente, pe care este imprimattă marca).


Marca face parte dintr-un tiraj intermediar, care păstrează însă microsemnele clişeului, vizibile foarte bine (de altfel, acesta a fost şi unul din motivele care m-au determinat să semnalez piesa, mai aveţi încă un exemplar la dispoziţie pentru a face comparaţii, atunci când aveţi nevoie). Marca poartă pe verso poansonul expertului german Heimbüchler. Piesa a fost vândută cu 285 dolari (după 14 biduri).


A doua piesă este un bloc de zece mărci de 2 parale pe hârtie subţire, Carol cu favoriţi, tirajul din 1867. Când am văzut blocul am recunoscut rapid tipurile 1 de report (după cadrul vertical stând cu cele două întreruperi caracteristice, click pe imagine pentru mărire) şi m-am gândit că poate prezintă vreo pereche cu orânduire neobişnuită din "anexă" (formată, la această planşă, din ultimele două coloane din marginea dreaptă de coală). Dar n-a fost să fie (mai sunt încă unele necunoscute legate de tipurile care compun anexa). Mărcile sunt tipurile 1-2-3-1-2/4-5-6-4-5. Blocul are caracteristice distanţele mai mici dintre clişeele de pe acelaşi rând între blocul de report proriu-zis şi anexă (adică între coloanele 3 şi 4).
Un asemenea bloc apare destul de rar pe eBay. Cu toate acestea el a fost vândut cu (numai) 216 dolari (după 37 biduri), o sumă care mi se pare extrem de convenabilă, mai ales că mărcile nu au şarnieră, din câte s-a putut vedea din ilustraţia postată de vânzător.

4 comentarii:

  1. . . . talerul – olandez „towenthaler”, numit de români „leu” pentru ca pe reversul său apărea figura unui leu rampant ,
    a circulat în Principatele Române pe la 1750 şi a intrat atât de bine în conştiinţa colectivă a românilor, încât a devenit o monedă de referinţă , până la 1867, când aveau să fie bătuţi primii lei româneşti.

    la 1859 la cursul vistieriei un Leu valora 40 parale !
    in 2013 . . . '80parale' pentru $285US
    ce mai pret bun !
    :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi în actele poştale se vorbea de aceeaşi conversie: 1 leu = 40 parale la 1859, exact atât costând şi o scrisoare simplă în interiorul Principatelor (înlinii mari).

      Ștergere
  2. "lowen" nu "towen", de la leu...

    RăspundețiȘtergere