Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 22 octombrie 2012

Care este preţul mărcilor poştale? (11)

© 2011-2012, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

Episoadele anterioare le puteţi găsi aici: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10).

Tot despre calitate

După câteva luni bune (aproape zece la număr) de când am publicat ultimul episod, m-am hotărât să reiau serialul. Recent am avut o discuţie cu câţiva colecţionari care mi-au făcut capul mare cu "ideile" lor, unele absurde, altele neaplicabile. În general este evident pentru mine că mulţi dintre colegii noştri duc lipsă de cultură filatelică, dar (ce-i mai rău) şi de practică.
Cred că reiau ceea ce am spus mai demult (şi nu o singură dată): filatelia se face pe mărci, pe piese şi nu pe vorbe şi poveşti. Aceasta este una din cauzele care generează confuzii, interpretări eronate şi evaluări "la ochiometru", lipsite de orice logică şi fără nicio bază reală.

În ultimul episod am enumerat şase caracteristici pentru care se poate determina nivelul de calitate, dintre care cinci sunt importante pentru mărcile izolate (care nu se află pe fragmente sau pe scrisori). Mai bine zis numai trei pentru fiecare piesă (deoarece caracteristicile 3 şi 4, respectiv 2 şi 5 - vezi episodul anterior - nu pot apărea concomitent la aceeaşi piesă).

De ce piesele perfecte sunt rare

În ecuaţia problemei intră o simplă situaţie statistică, care rezultă din următoarele:
- dintr-un număr dat de mărci identice (să spunem că luăm un eşantion de 5.000 de exemplare obliterate dintr-o marcă dantelată provenind din anii '20 ai secolului trecut), dacă le vom verifica cu mare atenţie, vom constata că un procent destul de însemnat dintre ele pot avea diverse defecte (pliuri, colţi sau dinţi lipsă, subţieri, hârtie pătată, adnotări făcute pe verso cu cerneală sau creion chimic, tipar decolorat etc.); aşa că din cele 5.000 de exemplare, este posibil ca până la 800-1.000 să aibă unul din defectele anumerate mai sus; luăm cifra mai mică, deci rezultă că 4.200 exemplare rămase nu au niciun defect;
- din cele 4.200 exemplare rămase, verificăm cu mare atenţie centrarea; vom constata că numărul exemplarelor perfect centrate nu trece de 500 de exemplare;
- luăm cele 500 de exemplare fără niciun defect şi centrate perfect şi le verificăm claritatea şi poziţia ştampilelor; din toate cele 500 de piese, reuşim să identificăm până la urmă numai 20 de exemplare care au ştampilele perfect lizibile şi aplicate centrat şi în poziţie verticală pe marcă.

OK, după acest exerciţiu (la care cantităţile sunt date doar pentru exemplificare) constatăm că din 5.000 de exemplare, numai un număr foarte mic dintre ele, adică numai 20 îndelpinesc condiţiile de maximă exigenţă privind calitatea.

Oricine poate apela la un astfel de exerciţiu în mod practic, dacă dispune de o cantitate suficientă de piese dintr-o marcă anumită. În urma exerciţiului, va fi evident că numărul pieselor aşa-zis "perfecte" reprezintă doar un mic procent din numărul total de exemplare care au supravieţuit.

Care sunt factorii care influenţează apariţia defectelor?

Ei bine, sunt câteva probleme de bun simţ, asupra cărora nu voi insista prea mult, ci le voi enumera doar:
- vechimea emisiunii;
- tirajul emisiunii/valorii respective;
- distanţa între clişee, la mărcile/emisiunile nedantelate;
- sistemul de dantelare, la mărcile dantelate (de regulă, dantelura în linie predispune la mai multe exemplare prost centrate în coală decât sistemul de dantelare în pieptene);
- tehnologia utilizată la gumare, pentru mărcile neuzate;
- distribuţia mărcilor la oficii (cu cât dintr-o marcă au ajuns exemplare la mai multe oficii, cu atât cresc şansele identificării unor ştampile clare şi centrate pe marcă, deoarece unii oficanţi au fost mai leneşi sau mai delăsători decât alţii, şi-au format în timp unele "obiceiuri" sau nu şi-au curăţat şi întreţinut optim ştampilele de zi/obliterante).

Mai pe scurt, cine nu vrea să aibă probleme cu calitatea mărcilor, să se profileze pe mărcile noi. Cu cât colecţia "merge" spre perioada mai veche, cu atât cresc şansele să se găsească mărci cu diverse defecte.

Cum ar trebui să fie un standard de calitate?

Filatelia românească nu are aşa ceva şi, din păcate, nu prea există nici metodologi dispuşi să realizeze un standard naţional. Probabil că iniţiativa va aparţine unei persoane sau unui grup de persoane, autori ai unui catalog modern. Referinţele legate de calitate făcute în cataloagele româneşti aproape că lipsesc cu desăvârşire. Îmi aduc aminte parcă de unele note din CMPR 1984 (Spineanu) la câteva serii, potrivit cărora exemplarele cu centrare perfectă primesc o primă. Dar este insuficient.

Plecând de la primele Cap de bour şi ajungând la emisiunile contemporane, tehnologia de realizare a mărcilor a evoluat constant. Datorită acestui lucru, este imposibil de stabilit un standard unitar şi universal valabil pentru toate emisiunile, de la prima şi până la ultima.

Se poate face altceva însă. Pentru fiecare din criteriile numerotate de la 1 la 6 din finalul episodului precedent se poate stabili câte un nivel cu - să zicem - cinci trepte.
Apoi urmează treaba de sisif: stabilirea reducerilor/primelor, pe perioade şi pe emisiuni, pentru fiecare din cele cinci trepte de calitate, ţinându-se cont de condiţiile tehnice de realizare a emisiunilor. Aşa ceva nu cred că poate fi realizat decât de un colectiv format din câţiva colecţionari care dispun de cunoştinţe filatelice solide. O astfel de iniţiativă ar trebui sprijinită şi de un organism profesional al negustorilor de mărci, dacă ar exista aşa ceva.

Dacă aveţi întrebări sau sugestii, nu ezitaţi să folosiţi formularul de comentarii de mai jos.


© 2011-2012, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

7 comentarii:

  1. OK ! te inteleg , e pe gustul meu ce spui !
    Trecandu-mi prin maini , efectiv , zeci de mii de timbre , ale mele , mi-au trecut prin minte aceleasi lucruri . Doar ca nu sunt in stare sa le exprim si eu. (ceea ce face diferenta )
    Astept publicare Catalogului ! DECI , multa sanatate !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi am spus-o, Andrei. Cu cât îţi trec mai multe mărci prin mână - chiar dacă sunt de acelaşi fel - capeţi din ce în ce mai multă experienţă.
      Îţi mulţumesc, să ne ajute Dumnezeu!

      Ștergere
  2. Am un timbru pe care nu il găsesc niciunde adică nici in Michel 2009-2010,nici in cartea veche despre mărci poştale din Europa de aici de pe blog,nici in Michel Special 2001 si nici pe internet.

    Alte surse nu am avut la dispoziţie.

    Este vorba de 2 SCHILLINGE IMPERFORAT( Nedantelat)din statul german Mecklenburg-Schwerin.

    Daca mă puteţi ajuta cu orice informaţie,ce preţ are,unde aţi dat de el...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fără să văd despre ce este vorba, nu vă pot ajuta. Am nevoie de imagine dacă vreţi un răspuns.

      Ștergere
  3. Ok mâine am să fac o poza şi v-o trimit pe email.Până atunci mă duc la orizontală .Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
  4. V-am trimis poza cu timbrul pe email.

    RăspundețiȘtergere