Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 30 martie 2012

O problemă de principiu

Mai devreme, un colaborator mi-a adresat o întrebare, primită de la un alt colecţionar, referitoare la un FDC românesc mai vechi.

Este un subiect pe care am vrut să-l abordez de mai multe ori şi care cred că îmi va atrage deopotrivă atât critici, cât şi reacţii nu tocmai dintre cele mai favorabile, dar cred că este o problemă care nu a fost niciodată dezbătută cu adevărat în niciun mediu filatelic.

Nu mai e demult un secret faptul că mă chinuiesc să fac un catalog. Ca orice catalog, întreaga lucrare se bazează pe o serie de reguli şi principii. Probabil că cea mai importantă regulă care determină introducerea unei piese în catalog este natura piesei respective.

Problema stă cam aşa: care este scopul catalogului? Să enumere mărcile poştale puse în circulaţie de către organul emitent. În ce scop? Pentru a achita contravaloarea unui serviciu poştal. De aici rezultă şi împărţirea catalogului în diverse capitole şi arii de interes, conform puterii de francare/circulaţiei acestor mici obiecte care au devenit obiectul colecţionării.

Dintr-un foc rezultă răspunsul unei alte întrebări ce mi-a fost adresată mai demult. Ce anume se va cataloga? Dacă acest catalog este unul care are ca obiect mărcile poştale româneşti, este normal să cuprindă mărcile puse în mod oficial în circulaţie de către poşta română, eventual şi de alte poşte (care au fost, în timp, organisme cu putere emitentă) ale căror produse au avut putere (oficială) de circulaţie pe teritoriul actual al ţării. De aici ar izvorî o întreagă structură logică a emisiunilor, unele fiind naţionale, altele având doar o circulaţie limitată, regională ş.a.m.d.

Ce s-ar cataloga? Păi, în funcţie de specializarea urmărită de autorul lucrării, obiectul acesteia ar fi constituit din mărci, ştampile, întreguri poştale oficiale şi alte obiecte de corespondenţă, circulate efectiv în serviciul poştal.

Se pune întrebarea: ce facem cu obiectele emise de aceleaşi administraţii poştale, dar care nu au fost puse în circulaţie dintr-o necesitate poştală, ci sunt produse filatelice 100%, destinate vânzării către colecţionari şi nu utilizării nemijlocite în serviciul poştal?

Am adresat această întrebare mai multor colecţionari cu mare vechime, în repetate rânduri. Aproape niciunul nu mi-a dat niciodată un răspuns clar (nu că nu l-aş şti, dar "sondarea" publicului ţintă al unui eventual catalog intră în responsabilitatea autorului). Există o limită clară între produsele poştale şi cele filatelice? De bună seamă că da. Ultimele au de fapt un caracter dublu, în sensul că deşi sunt (ca intenţie) filatelice, ele POT fi şi poştale, deoarece au (unele, câteodată) şi putere de francare. În acest caz, după ce criteriu ar trebui să se ghideze autorul, după INTENŢIA organului emitent, sau după STAREA DE FAPT a produselor respective?

Filatelia modernă, din ultimele zeci de ani, nu mai seamănă decât foarte puţin cu cea de acum mai bine de o sută de ani. Filatelia "tradiţională" (aşa cum este ea încadrată de regelmentările FIP) şi istoria poştală sunt abordate de un număr din ce în ce mai mic de colecţionari, deşi aceste două domenii au stat la baza dezvoltării pasiunii noastre. În timp, au tot apărut noi curente, noi mode, care au fost treptat oficializate de către organismele naţionale şi internaţionale. Mă refer la aerofilatelie, maximafilie, filatelie tematică, mai nou a apărut în competiţii clasa "Open" etc., dar şi la "populaţia" extrem de numeroasă a ştampilelor speciale, comemorative, de expoziţii şi alte alea.
Fiecare dintre aceste subramuri filatelice au deja reglementări la nivel FIP în ceea ce priveşte activitatea competiţională. Dar în ce măsură ar privi aceste reglementări un catalog naţional al mărcilor poştale?

Este clar că o serie de "produse" (de genul cărţilor maxime şi al plicurilor "prima zi a emisiunii") au fost realizate atât în mod oficial (de către administraţia poştală), cât şi în particular (de către colecţionarii înşişi). Care dintre aceste produse ar trebui incluse în catalogul naţional?

Problema mai are o implicaţie. Cât de cuprinzătoare ar trebui să fie informaţiile referitoare la subiectele ilustrate pe mărcile poştale? Ce facem, transformăm catalogul tradiţional într-un catalog de subiecte adresat tematicienilor, sau ne rezumăm doar la un indice de locuri şi persoane? Oare de ce nu se (prea) deranjează tematicienii să-şi facă cataloage proprii?

Ce-aţi spune dacă v-aş spune părerea mea? Niciun astfel de produs n-ar avea ce căuta într-un catalog naţional. De ce? Pentru că sunt produse FILATELICE, nu produse POŞTALE. Poate că ar merita doar o scurtă menţiune, dar numai acelea realizate "oficial" de către administraţia emitentă. Dar ca evaluare, n-ar primi o cotă decât piesele circulate poştal, în mod real şi conform tarifelor în vigoare la data respectivă.

Niciodată nu am înţeles de ce trebuie să fabricăm piese ca să avem ce colecţiona, atunci când avem mii de mărci poştale de bază nebăgate în seamă. Dar, în definitiv, este dreptul oricărui colecţionar de a-şi da banii pe ce doreşte.

8 comentarii:

  1. Bună Max!
    Interesant!
    Îți doresc un sfârșit de săptămână minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa parerea mea principiul dvs. este unul sanatos si corect, doar ca, in majoritatea cazurilor exista si “opozitia” sau as putea sa-i mai spun ”unitate in diversitate”. Conceptul poate fi tradus, prin nevoia de cunoastere a filateliei indiferent de tabara aleasa: produse filatelice sau postale. Interactionarea intre categoriile de filatelisti poate atinge apogeul dezvoltarii unor idei diferite, cristalizate intr-un scop comun, FILATELIA. In alta ordine de idei as vrea sa fiu cap de lista la achizitionarea unui astfel de catalog care sa aiba lipit pe coperta un timbru neaparat postal, insotit de semnatura autorului!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc Ionuţ. Să fim noi sănătoşi până atunci şi vom vedea.

      Ștergere
  3. FDC-urile intra, dupa mine, in categoria materialelor filatelice, desi am vazut si cateva circulate. Ele au fost circulate de filatelistii tematicieni pentru a putea fi folosite in exponate. Marcile, stampila si imaginea de pe plic sunt in concordanta cu tema seriei, efectul vizual obtinut fiind cu o usoara tenta comerciala. Trebuie sa ne gandim ca scopul emitentului este sa vanda marcile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ştiu foarte bine cum stă treaba cu FDC-urile, dar întrebarea (de principiu) este dacă ne ghidăm întocmai după ghidul de etică al Federaţiei Internaţionale de Filatelie, sau nu. Deoarece FDC-urile nu sunt rezultate în mod direct dintr-o necesitate poştală, atunci ar putea la fel de bine să fie considerate produse filatelice speculative. Că ele sunt incluse în colecţii, în exponate şi în alte cataloage, asta este o cu totul altă treabă. Poate că totuşi nu ar avea ce căuta într-un catalog specializat al mărcilor poştale (reţineţi, am spus poştale, şi nu filatelice). Aceste piese (mărcile) au fost (de la începuturile lor) produse poştale, care - întâmplător - au devenit şi obiect de colecţionare. Poşta poate funcţiona foarte bine şi fără FDC-uri. Poate că locul lor ar fi într-un catalog de produse filatelice, şi nu în catalogul mărcilor poştale.
      Aceeaşi problemă este perfect valabilă şi la toate "minunile" fabricate astăzi în mod special pentru colecţionari (blocuri mai mici sau mai mari, tot felul de combinaţii cu viniete şi tete-beche-uri, mape de lux şi alte minunăţii care nu s-au găsit niciodată de vânzare la un OFICIU POŞTAL, ci numai în magazinele filatelice. Toate aceste produse sunt 100% speculative, în cel mai clar mod.

      Ștergere
  4. Mi se pare de bun simt ceea ce spuneti. Mie mi-ar placea totusi sa vad FDC-urile mentionate (cele scoase strict de Posta Romana speta Romfilatelia). Insa exact cum ati descris, fugitiv si scurt, fara detalii. Despre noile mape de lux, si blocuri de nu stiu cate cu nu stiu cate vignete... nici macar nu stiu daca merita mentionate. Avand in vedere ca pe piata ele de fapt nu se vand (atunci cand sunt puse la pretul de achizitionare) sau se vand dar destul sub pretul de achizitionare, am senzatia ca aceste "vigniete" nu au nici macar menirea dorita de Romfilatelia: de a atrage "balanii" colectionari cu bani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Practic, pentru perioada care mă interesează (până la proclamarea republicii, în decembrie 1947) nici nu există FDC-uri oficiale. Din perioada republicii, am intenţia să mă întind cam până pe la începutul anilor '60 (doar atât cât mărcile au circulat efectiv pe corespondenţă). După aceea - doar o listare scurtă (gen listă de preţuri, la fel cum făcea de exemplu Michelul pentru majoritatea şeicatelor din anii '70-'80), cu excepţia uzualelor, care ar trebui tratate mai pe larg. Iar cu restul - doar o menţionare (poate nici măcar cu preţuri). Să şi le ia emitentul şi să-şi facă salată din ele.

      Ștergere