Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 28 noiembrie 2011

Budapesta, 1919

Ieri, unul din prietenii mei mi-a făcut o surpriză cât se poate de plăcută. Ştiind că mă interesează astfel de piese, mi-a adus o carte poştală ilustrată expediată de la Oficiul Telegrafo-Poştal Militar din Budapesta, pe timpul cât armata română s-a aflat în capitala maghiară (click pe imagini pentru mărire).


Mai aveam această ştampilă pe două corespondenţe, dar aceasta este mult mai clară decât cele de pe piesele celelalte.

În ciuda faptului că piesa nu arată foarte bine (mă gândesc totuşi că ea a fost expediată nu dintr-un salon de bal, ci dintr-o zonă administrată de armată), piesa are două particularităţi:
- ea nu a fost expediată de un militar (care avea dreptul la gratuitate), ci de o persoană civilă, întrucât la sosirea la Bucureşti, ea a fost taxată;
- pe faţa ilustratei se găseşte chiar Gara de Vest din Budapesta.

Conform cercetătorului ing. Călin Marinescu (Istoricul poştei militare române 1859-2000, Bucureşti, 2001, pag. 101), "Oficiul Telegrafo-Poştal Militar Buda-Pesta" a funcţionat pentru numai 92 de zile, între14 august şi 16 noiembrie 1919, fiind dispus într-o sală de aşteptare din clădirea Gării de Vest (exact gara care se află pe ilustrată).

10 comentarii:

  1. Îndelungul timpului ...
    Emoţionantă postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doru: Mulţumesc! Acum vreo 30 de ani am avut privilegiul să discut cu unul din participanţii la campania din Ungaria (mare veteran din Primul Război Mondial). Nu prea se scria cine ştie ce în acele timpuri, de publicat - nici atât! Abia în ultimii câţiva ani înainte de decembrie 1989 au început să apară şi cărţi de istorie mai serioase...

    RăspundețiȘtergere
  3. Doru spune bine...emotionanta postare...
    cat de ciudat este timpul si urmele pe care le lasa...eu asa vad aceste marci...ca pe niste urme palpabile ale timpului...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pandhora: Sunt într-adevăr mici bucăţele din istoria ţării.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca e o piesa rara, avand in vedere scurta existenta a oficiului postal.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cristi: Da, este o piesă ceva mai rară. Ai ghicit, durata scurtă de funcţionare a limitat numărul pieselor expediate, iar până astăzi s-au păstrat destul de puţine dintre ele.

    RăspundețiȘtergere
  7. O farama de istorie, cum spui tu, bine ascunsa pana acum; dar care iata poate fi dovedita. Impresionant!

    RăspundețiȘtergere
  8. Alina: Mulţumesc! Câteodată mai surâde şi norocul... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Vă trimit un link spre un articol ce are şi o marcă poştală "de ocupaţie", din 1919, având pe ştampila de supratipar cei doi F (de la "Ferdinand") care este aplicată peste Magyar Királyi Posta.
    ro.wikipedia.org/wiki/Debreţin
    Vă mulţumim pentru interesanta postare!
    P.S.Acum 20 de ani am asistat, fiind undeva în vacanţă în Bulgaria, la reproşurile cu zâmbet amar ale unui francez parzian, de 60 de ani, către un german de 90 de ani, fost ofiţer în trupele de ocupaţie a Parisului în anii '40, pe când francezul avea doar 10 ani...Am asistat pe viu la o tulburătoare experienţă de viaţă!

    RăspundețiȘtergere
  10. Marco Polo: Vă mulţumesc. Mărcile maghiare cu supratiparul "Zona de ocupaţie" fac parte din aşa-numita emisiune "Debreţin". Ele sunt catalogate de mai toate cataloagele internaţionale. Sunt din aceeaşi perioadă cu piesa descrisă în articol.

    RăspundețiȘtergere