Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 2 august 2011

Despre ştampilografie (sau... puţină metodică)

De câţiva ani am primit mereu semnale că sunt cercetători preocupaţi de studiul ştampilelor. Dar vestea cea bună nu este că sunt preocupaţi de acest domeniu, ci că sunt câţiva dintre ei care s-au pus foarte serios pe muncă, în redactarea unor lucrări specializate. Cel mai recent exemplu este chiar volumul apărut de curând, "Poşta austriacă în Principatele Dunărene şi Dobrogea în sec. XIX", al cărui autor este Norbert Blistyar (trebuie să-i mulţumesc atât unui prieten apropiat că s-a gândit la mine, dar şi autorului, că a avut amabilitatea să-i dea prietenelui meu un volum în plus).

Preocupări mai sunt, un exemplu fiind recentele articole ale subsemnatului referitoare la ştampilele ruseşti din Basarabia. Un alt articol este cel semnat de Daniel, pe blogul său.

Am avut lungi discuţii pe tema realizării unui potenţial catalog de ştampile, cu diverşi colecţionari şi cercetători atât din ţară, cât şi din străinătate.Concluzia nefericită la care am ajuns de comun acord este că suferim din cauza unei mari probleme: datele oficiale sunt destul de limitate, iar accesul la arhive este îngreunat atât din cauza birocraţiei excesive a unor autorităţi, cât şi (mai ales) din cauza indiferenţei crase a acestora (mai este nevoie să amintesc de arhivele poştei?).

Pentru realizarea unui catalog cât de cât pertinent, am constatat că sunt necesare câteva elemente, care alcătuiesc "structura" unei astfel de lucrări:

  • nomenclatorul oficiilor sau agenţiilor etc., cu statut de oficiu/birou poştal;
  • data de funcţionare a acestor unităţi poştale;
  • măsura în care ştampilele întâlnite pentru fiecare unitate poştală a fost sau nu utilizată drept ştampilă obliterantă, respectiv pe ce emisiuni de mărci se întâlneşte în cadrul perioadei studiate.

Un scurt exemplu de crochiu de studiu se poate vedea în imaginea de mai jos (click pe imagine pentru mărire).


Crochiul de studiu se referă la ştampilele din Ardeal şi Banat, de la prefilatelia la preluarea administraţiei poştale de către autorităţile române (subiectul mă chinuie de mai bine de zece ani).

Din fericire, norocul mare pe care îl avem este că fostele autorităţi austriece şi maghiare din aceste regiuni şi-au făcut datoria, toate datele regăsindu-se în arhive.

Acum, un potenţial catalog de ştampile nu se opreşte la oficii, agenţii, gări etc., ci tratează toate categoriile de ştampile utilizate: ştampilele oficiilor ambulante (feroviare, maritime şi fluviale), ştampilele altor categorii de oficii (sezoniere, militare etc.), ştampilele speciale de serviciu şi telegrafice etc., etc. În funcţie de "profunzimea" preconizată a lucrării, pot fi incluse sau nu unele dintre acestea.

Problema delicată pentru o asemenea lucrare vine dacă dorim să abordăm poşta din fostul Regat. Dacă, de bine - de rău, perioada prefilatelică şi clasică a cam fost acoperită până acum, începând cu 1873-1874 aproape totul este învăluit în ceaţă, cu excepţia unui singur element din cele trei enumerate mai sus: nomenclatorul oficiilor, agenţiilor, gărilor etc., realizat de Călin Marinescu în excelenta lui lucrare. Aici rămâne de rezolvat însă un alt lucru: identificarea ştampilelor utilizate, pe tipuri, dar şi a mărcilor şi emisiunilor pe care se întâlnesc acestea (mai precis, determinarea datelor cele mai timpurii şi târzii de utilizare), căci de date oficiale din arhive nici nu poate fi vorba. Acest domeniu este aproape virgin, este extrem de frumos, nu presupune investiţii financiare deosebite, dar se pare că lipsesc persoanele interesate. Păcat!

Un alt exemplu de crochiu de studiu îl puteţi vedea în imaginea de mai jos (click pentru mărire).


Începutul este făcut, prin "tabelarea" indexului oficiilor gărilor etc. Personal, de mulţi ani adun mărci cu ştampile cât de cât clare, care să mă ajute la popularea unui astfel de tabel cu tipurile de ştampile întâlnite pentru fiecare unitate poştală. Numai că o astfel de "întreprindere" văd (după vreo 15 ani de muncă) că nu prea se poate realiza de un singur colecţionar. Nu e vorba de bani, ci de accesul la material. O singură persoană nu are cum să aibă acces la prea mult material de pe piaţă şi din colecţii.

Ştiu că subiectul acestui articol s-ar putea să nu intereseze prea multe persoane dintre colecţionari, dar m-am gândit să... "mă risc" şi să vă cer părerea. Cum credeţi că s-ar putea realiza o asemenea lucrare?

8 comentarii:

  1. Buna seara. Si eu sunt interesat de realizarea unui catalog specializat de stampilografie postala romaneasca.La fel ca si dvs. ,adun in arhive imagini de peste tot .Am in coletia personala , printre altele, cenzuri romanesti ,necunoscute inca , unele aplicate pe circulatii care in mod normal nu ar avea ca sa caute acolo (posta de campanie germana, etc.)! .Pentru moment , din lipsa de timp(am in lucru istoria postala a Buzaului)nu-mi concentrez toate fortele in directia asta. Insa revenind la problema ridicata de dvs. , dupa parerea mea primul pas care trebuie facut pe drumul realizarii unei astfel de lucrari este acela de a aduna un colectiv de filatelisti , oameni competenti si cu disponibilitatea de a lucra dupa indicatiile unui sef de lucrare.Partea cu structurarea in tabele vine dupa .Chiar daca nu sunt f. inaintat in virsata si eu mi-am pus problema ca trebuie sa las ceva in urma , pentru ca cei care vin dupa mine sa poata sa se bucure si sa duca mai departe , asa cum si eu m-am bucurat de lucrarile (cartile)pe care le-am gasit cind m-am apucat serios de studiu.Deci fara incropirea unui colectiv nu cred ca sunt mari sanse ca cineva sa poata realiza o astfel de lucrare de unul singur.Ii avem pe cei din "garda veche" cu experienta lor la care se poate f. bine adauga mai tinerii ,cu puterea si pasiunea lor .Bineinteles , conditie clara pentru fiecare este aceea de a pune mai presus de orice (orgolii , etc.) realizarea catalogului.Cel care va reusi sa stringa un colectiv de oameni competenti si sa-i puna la treaba acum, va avea sanse mult mai mari sa definitiveaze lucrul decit unul care lucreaza de multi ani ,dar de unul singur.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eram cu un picior și jumătate în afara filateliei când am dat peste blogul tău Peter Max.Acum sunt pe gânduri,din cauza ta :)),parcă revine gustul,plăcerea și voința de a petrecă timp cu filatelia.
    Într-adevăr este strigător la cer ceea ce se întâmplă cu cataloagele acestea în filatelia Românească.Văzând ce lucruri au făcut filateliștii unguri,te apucă ciuda de ce nu s-a făcut și în România.Dacă distanța la care sunt eu nu va fi un obstacol,poate încercăm.
    Mai vorbim despre asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Angelescu Ion: Acum vreo 20 de ani am încercat formarea unui colectiv. Din păcate, am fost nevoit să renunţ rapid la iniţiativă din cauza - aţi intuit foarte bine - unor orgolii ale câtorva care deja începuseră să "trateze" cum vor apărea pe copertă, în momentul în care nici măcar nu contribuiseră cu un rând...
    Mulţumesc pentru faptul că v-aţi exprimat opinia (există, cu părere de rău trebuie să o spun - colegi de-ai noştri care nici măcar atât lucru nu fac: să-şi dea cu părerea...).

    RăspundețiȘtergere
  4. Se-cret: Aha, deci pot fi acuzat că am făcut o faptă bună! :))
    Filateliştii maghiari, spre deosebire de cei români, au beneficiat ani la rând de un ajutor extrem de preţios din partea poştei de la ei.
    Cred că mai discuta despre aceasta, aşa este, iar distanţa nu are nicio relevanţă, atât timp cât există counicare.
    Oricum eu am păstrat în mânecă o grămadă de surprize referitoare la câteva capitole care (am eu senzaţia) s-ar putea să te intereseze... :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara.Va atrag atentia ca punctul de vedere pe care l-am exprimat mai sus nu este doar "datul cu parerea" ci reprezinta in opinia mea singurul drum spre realizarea unui catalog.Pe scurt , munca de echipa face minuni: unul are experianta si ceva relatii , altul niste banuti si disponibilitate de a "unge" unde trebuie (arhiva Postei)pentru obtinerea de informatii, altul e dispus sa riste la limita legala si chiar peste aceasta , etc. etc.Problema catalogului nu este nici pe departe aceea de a lucra la structurare si culegere de informatii, ci mai intii la a gasi solutii .Stefan Cel Mare nu si-a pus niciodata problema ca, cu vreo 15.000 de tarani trebuie sa infrunte o armata de 150.000 militari profesionisti , pentru ca daca ar fi gindit asa ar fi pierdut din start. Si-a dat seama imediat ca di pozitia in care este rolul lui este acela de a GASI SOLUTII .El nu-i batea pe turci , el gasea solutii ... (49 de ani ...)Daca o echipa intreaga reuseste sa gindeasca asa , catalogului nu-i lipseste decit mai mult sau mai putin timp ca sa apara.Incercati iarasi sa formati un colectiv , in 20 ani s-au schimbat multe. Eu stiu pe cineva care pentru a vedea aparut un astfel de catalog e dispus sa lucreze , sa finanteze cu ceva banuti si renunta bucuros la "a aparea pe coperta sau in alte iscrisuri".

    RăspundețiȘtergere
  6. Angelescu Ion: Îmi cer scuze, nu am vrut să vă jignesc în niciun fel, sper să nu mă fi înţeles greşit. Nu este vorba de dvs., ci de alţi cititori pe care eu îi văd cum stau cu orele şi citesc, descarcă imagini, copiază texte, dar nu suflă o vorbă (prin "analitice" se vede cam tot).
    Bineînţeles că aveţi dreptate, dar problema este că un colectiv nu se poate forma numai cu numele, ci bazându-ne şi pe ceva cunoştinţe. Iar pe partea tehnică, sunt destule necesităţi. N-am cum să mă descurc cu cineva care vorbeşte şi scrie orice în afară de limba română, sau care nu e în stare să facă diferenţa între o marcă de serviciu şi un timbru de ajutor, sau care n-a văzut în viaţa lui un Excel sau o bază de date. Apoi mai sunt şi altele: lucrul cu informaţie structurată, import-export de formate de date, managementul unei baze de date de vreo 12-15.000 de imagini... O lucrare de câteva mii de pagini nu se poate face ca la o maşină de scris, introducând texte şi desenând tabele, că ne prinde anul 2050, iar munca nu mai poate fi utilizată la o ediţie nouă, ulterioară. Iar Wordul pentru secretare nu are ce să caute la aşa ceva, că nu ştie separaţii de culoare şi nu e acceptat de nicio tipografie.
    Şi eu ştiu persoane dispuse să lucreze. Dar dacă-i dau o emisiune de care să se ocupe, nu ştie de unde să ia datele, nu are material de studiu, habar n-are de francaturi şi ştampile, aşa că până la urmă cu ce să mă ajute? Cu hei-rup? Efectiv sunt extrem de multe pete albe, care pot fi acoperite numai luând la puricat câteva zeci de mii de mărci. La filigrane, la danteluri, la planşe şi tipuri, pentru că ce s-a scris până acum, fără nicio supărare, este o mare varză, cu majoritatea varietăţilor cotate din burtă.
    Este mult de discutat. Numai dacă punem în discuţie aspectele fundamentale de metodologie, constatăm că potenţialii doritori sau amatori n-au prea deschis multe cataloage la viaţa lor. Pun pariu că dacă întrebăm mai mulţi colegi în ce condiţii o marcă poate căpăta un număr distinct de catalog sau de varietate, răspunsurile corecte cam lipsesc.
    Încă odată, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, dar în opinia mea, pentru o asemenea întreprindere numai dorinţa nu prea ajută. Un potenţial colaborator căruia ar trebui să-i spun pas cu pas ce are de făcut, mai mult mă încurcă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu-i vorba de jignire ,Doamne fereste !Cred ca eu ar trebui sa-mi cer scuze , nu intilnesc des persoane care sa fie interesate de acest subiect iar cind gasesc pe cineva incerc sa fac tot posibilul sa nu renunte la idee.
    Sa auzim de bine !

    RăspundețiȘtergere
  8. Angelescu Ion: Chiar mi-a fost frică să nu credeţi despre mine că vorbesc în doi peri. Problema este importantă, merită mai mult discutată, iar după părerea mea este mai complexă decât aşa cum poate părea la prima vedere.

    RăspundețiȘtergere